soul

   " Primii paşi sunt acompaniaţi de o pace amăgitoare, e ca şi cum ai fi ajuns pe un nor, nimic nu e diferit, dar totul te surprinde. Nici nu îţi dai seama că nu înaintezi, ochii îţi zburdă în toate direcţiile, dar mintea nu e deloc agitată, de parcă ar fi ştiut ce avea să urmeze; imprevizibilul devenise aproape inocent. E prospeţime doar pe unde calci, culoarea obscură a arbuştilor îţi induce senzaţia de solitudine, iar mişcările lente din jur le iei în mod inconştient drept cauză a transpiraţiei, frica de necunoscut te domină."
   - Deci mă aflu într-o junglă, ok...Unde vrei să ajungi cu asta?
   - Aşteaptă, povestea de abia începe.
   " Auzi sâsâitul unui râu, de care te îndepărtezi însă instinctual, consideri crocodilii sau şerpii principalele prădătoare. Nu îţi e sete încă şi ţi-ai dat seama de cursul lui, ai impresia că poţi reveni când vrei tu la el. Dar nu e aşa, ai ratat ocazia, nu pentru a îţi îndeplini capriciul era destinat, ci ca să ai siguranţa necesară. Apa e vitală, dar aventura te atrage mai tare."
   - Nu e adevărat, eu m-aş fi dus cu siguranţă spre rău şi i-aş fi urmat cursul, aş fi găsit un sat ceva şi aş fi scăpat din coşmarul ăla tropical.
   - E adevărat că şansa de a găsi un sat astfel e mult mai mare, însă nu ai fi cunoscut toate secretele junglei. Şi de aia ești în junglă în primul rând, pentru a găsi ce se ascunde în ea. Lasă-mă să continui...
   " Cunoşti metoda obişnuită, mergi mânuind o armă care taie ierburile din calea ta. Îţi croieşti propria cale. Dar nu ai fost aşa de norocos încât să fi avut sau găsit o astfel de unealtă, eşti neajutorat, silit să te târăști. Te adânceşti şi mai mult, dar tot ce obţii sunt tăieturi la picioare şi insecte urât mirositoare ce te înconjoară, lipindu-se uneori de pielea-ţi fragedă. Auzi din când în când sunete criante, provenind de la creaturile pe care nu ai avut încă onoarea sau ghinionul să le întâlneşti. Încă."
   - Bineee, deci de ce m-am dus în primul rând în jungla asta, dacă nu aveam nimic la îndemână? Sunt idiot?
   - Nu e alegerea ta, te-ai trezit acolo.
   - E ceva în neregulă cu povestea ta...
   - Da, nu e aşa grozavă, încă lucrez la ea, dar principalul e deja acolo, lasă-mă să o termin, te rog.
   " Nici nu ştii câte zile au trecut de când eşti aici...Cu tricoul pe cap, începi să te miri cum, din toate fructele pe care le-ai consumat, care ţi-au ţinut chiar şi de sete, niciunul nu era otrăvit, cum scorpionii şi şerpii încă nu te-au făcut victima lor şi cum încă nu ai dat de vreun jaguar sau altfel de prădător letal. Nici nu mai realizezi că eşti în continuă mişcare, puţinele momente când te relaxezi în faţa focului, temându-te că fumul va fi văzut de cineva, trec atât de repede, de parcă ar incomoda. Era, desigur, totul mult mai simplu de-a lungul râului, având peşti ca hrană şi apă din belşug. Dar nu, tu tot eşti nemulţumit de ce ai întâlnit până acum. Ştii că nu mai ai vreo şansă să te întorci la râu şi nu îţi mai pasă parcă de salvare. Tot ce vrei acum e să nu te opreşti."
   - Eh, oriunde ai ajunge cu toată tâmpenia asta, e clar că nu se sfârşeşte cu "până la adânci bătrâneţi"...Lasă-mă să ghicesc, ies din junglă, dar niciodată nu voi mai fi la fel, m-a schimbat pentru totdeauna, aşa e?
   - Nu se sfârşeşte deloc, poţi interpreta finalul cum vrei tu. Ai răbdare, nu mai e mult...
   " De ceva timp eşti conştient că nişte ochi te privesc, nu mai eşti singur. Seara aprinzi mai multe focuri pentru a te simţi în siguranţă, nu vrei să rişti. Nu pare a fi un tigru, leopard, sau orice altă fiară de genul, ele ar fi atacat fără să îşi ia mari precauţii în faţa unui om. Mereu îţi dă târcoale, dar parcă nu are de gând să atace. Începi să vezi chiar un fel de siluetă, se apropie din ce în ce mai mult, cercuri peste cercuri. E clar că simţurile ţi s-au ascuţit în toată această peripeţie, de asemenea, eşti mai agil, mai curajos. Te întrebi dacă nu cumva această creatură ce îţi dă târcoale te păzea de la început, dacă nu cumva datorită ei nu ai fost atacat sau pus în mare primejdie vreodată. Eşti în momentul de faţă pregătit pentru a te apăra împotriva oricărei ameninţări, ai învăţat multe, cunoști cele din jur ca și cum ar fi parte din tine. Deci de ce tocmai acum se apropie, când nu mai ai nevoie de ea pentru a supravieţui?
   Într-o bună zi, decizi să nu mai înaintezi. Ai mai fugit înainte şi ai observat că fuge alături de tine, fără să te lase prea departe, deci plănuieşti să o atragi în cursă. Odată ce ai fugit destul, te ascunzi în desişuri şi te caţeri într-un copac, aşteptând să îţi iasă în cale şi să afli ce fel animal este cel care ţi-a salvat viaţa. Ai o suliţă improvizată în mână şi te consideri pregătit de orice eventualitate. Nu mai înaintezi, pentru că ai realizat că nu o făceai tu, erai ajutat fără ca măcar să ştii. Acum aştepţi..."
   - Gata? Ce era cu bestia aia? Ce voia?
   - Ţi-am zis, atât e, acum crezi şi înţelegi ce vrei...Nu uita că până şi omul e un animal.