biografia căutătorului

M-am certat

mărite zeu, de ce-s dinamic?
hipnotic eu, de ce ești tainic?
am calculat o dimensiune
ce axiome, ce cutume...
am rupt-o-n dinți cu pasiune.

acuma văd

nu sunt un singur, o entitate
nici poetul în ebrietate...
pentru pacea spre care-aspir
voi fi ostaș, dar nu martir

căci

trebuie să rup balada increatului
salvează-mă de zdrențele ne-înaltului
acceptă-mi sângele și lasă-mă să cânt
același vers tâmp, mărunt și de demult

"când mă fac mare vreau să fiu pace."

profetizare

nu ai vrea să nu-ți mai fiu creion?
sunt slab ocrotește-mă de mine
facă-se voia regelui pion
busole pleoape de sânge pline

ne-întinerește-mi iubirea de scop
lasă-mi mâinile unde alții te-au lovit
distanța-mi urlă "nu-i bine deloc"
dar sunt sărac, sărat și nenorocit

valoarea valenței vii

când mă cunoști, nu-mi strânge mâna
care deconstruiește cu ciocanul
mai bine zgârie-te de ghearele
care au născut mai multul mai
binele din subtextul durerii

m-am declamat dușmanul din
cenușa caselor și a tulpinilor
apoi mi-a păsat și de șoaptele
pompierului din mine tu șarpe
nu mă înveți eu sunt șarpele meu
sunt apa mea care mă bea prin mine

o stea pe moarte

demonii mei sunt apocrifi
fie crima definită ca începutul
mușcăturii unui măr
atunci ritualul meu este
să le desfac țeasta le studiez
circumvoluțiunile și îi
îngrop în coasta solului
fertil

demonii mei sunt pedanți
fie iubirea definită ca sfârșitul
cântecului de leagăn
atunci filozofia mea este
valsează ca un filfizon cu
degetele murdare de sânge
apoi șoptește-i lui Chopin
cum să scrie marșul funebru

undeva la mijloc, am fost cu toții
uciși de scepticism și nihilism

X

Este absorbantul de dureri.
Primăveri vrei?
Toamne poate? Cum, pe toate?
Nu mă mai spun...
Ploaie și scrum.

Te-am vizitat erai în același muzeu părăsit până și de șobolanii atomici.
M-ai căutat după ce ai aflat că am murit și nici nu apucasem bine să...
Lumea era așa de mare, blocurile așa de mari, dar nici noi nu eram mici.
Rânduri, sânge, mușcături, aromă de lămâie și flori din hârtie creponată...

pulsul dimineții

m-am trezit zicând că azi nu am fost nimic
de fapt deja e mâine și m-am trezit mâine
am mâncat și am zis că nu am mâncat nimic
mâncarea a fost bună și am fost recunoscător
dar ce fac cu bătăile inimii? ele bat înspre ceva
nu înspre nimic, mâine sau azi, e mai mult
m-am pus să dorm din nou după ce m-am pipăit
inima mea bate bate bate înspre ne-nimic

mort de beat capătă un nou sens

mi-a dat un tricou unde e în dulap?
e frig în dulap sau ce e ăsta sarcofag?
venise ea să îmi arate că mai contez
m-a futut apoi m-a lăsat cu un elastic
de păr după două zile nu mai mirosea
i l-am dat înapoi i-am cumpărat ceva
de la second-hand apoi nu mai știu
care din noi a plecat asta nu e poezie
e adevăr scris după sângele lui hristos
încep să uit și încep să îmi amintesc
de fapt că nimic nu contează totul
e chimie mai știi prima poezie de
fapt parcă era a doua nu știai nimic
mi-a dat un tricou și cel mai ironic
e că avea un craniu de mort pe el

deceniul de ce nul

Tot ce Se spune e vrajă:
zvârr pingpongzigzag onomatopee!
derulează detonează izvor de plasmă
am păstrat toate chibritele stinse de
vânt nu degeaba detonează derulează
seminal spasmodic onomatopee!
zagzigpongping zvzvr

75%

știu prea puține ca să știu cât de bun
pot fi uite ultimul lanț trece prin
nămol dar nu e ruginit e numai bun
de ros cu dinții cu buzele cu limb-
ah

din everest până în groapa marianelor e
timp să bei o cafea și să nu te urăști că
fumezi o țigară poate la mijloc o să
întâlnești passamezzo moderno
răbdarea vine mișcând (!)

cei buni nu urcă, schiază
pe fractali

a nins peste lemne, pesemne

iarta-ma

Buna!
Pt ce nevoia sortii imi spui iarta-ma? smile emoticon
unde esti

Nu stiu nici eu.
iarta-ma unde esti

?
Imi scapa sensul...intrebarii puse.
Sa spunem ca eu nu sunt
E cel mai bun raspuns.
Tu

Eu, ce anume? smile emoticon
iarta-ma unde esti Tu

Te iert.
Chat Conversation End
Sent from Messenger

flori în zăpadă - cu Andra Elena

Încui ușa, am plecat, pe uliță, prin sat,
Și pașii parcă își uitară drumul...
M-opresc puțin ca să privesc salcâmul,
E noapte, și e frig, și-ntunecat.

Doi câini care-au uitat cum să mă latre
Se lasă, cred, hipnotizați de lună...
De s-ar trezi, ei ar urla a moarte,
Cum insăși moartea-n mine urlă.

De mult plecat, de mult nu mă mai știu,
Bântui pe străzi sperând să mă găsesc,
Ca floarea în zăpadă sunt aproape viu
La granița-ntre chaos și lumesc.

Ușa s-o descui, unde mi-i cheia?
Să scotocesc prin atrii după ea?
Un vultur iese din fântâna secată
Ce aripă avea, și ce zăpadă...

de novo

fuori di testa

copil nu mai sunt ei deodată

pot să mă bată eu pot să mor

cuțitul doare mai rău și ne-

muritorul îi spune partenerului

"m-ai făcut invincibil nu mă

poate răni nicio sabie dar apoi

m-ai rănit mai rău decât orice

sabie ar fi putut" îi sărutase

prințesa să revenim la cuțit

nu sunt puternic dacă mă

înjunghii singur și apoi mă

joc răsucind mânerul de fapt

lama dispare ea îi furase

markerul cu care el îi va scrie

scrisori de dragoste

de novo

de trei zile-ncoace

râsul nu-mi mai tace

sunt zero virgulă perioadă nouă

mi-am săvârșit pedeapsa

am înțeles "am"

de aici nu în-spre

în-mine

bine

mostră gratis

am vândut am văzut dinainte
exact ce vând cui vând
exact ce investiție ce risipă
trăiam cursul valutar încă
dinainte de prima monedă
.
mi-am vândut viitorul
atunci când "mi-a venit"
să cânt în aer cu degetele
alternând sus-jos la pian
eu nici nu știu Do Re Mi
.
acum îmi vând îngerii,
orbii, cerșetorii, Persefonele
și altele cumpărați-le
.
voi vinde părți din mine până
la apostazia organelor până
când Dante și Virgiliu
vor face dragoste
.
vând suflet

eu sunt opera mea

printr-o expresie facială m-ai
întrebat cocaină sau morfină
mă uitam cu lupa la un bec
de ce ești singur păi ca să
încep să îți răspund nu e
vorba despre altitudine ci
intensitate dar să nu uiți
cuțitul din aortă anhedonia
nu înseamnă geniu
.
sferoidul pulmonar alchimic
e magie două puncte artă
.
ți-am răspuns nu, eu doar
fumez de data asta sunt
pe moarte
.
ce chip frumos aveai

regula de trei simplistă

regula mă îmbătrânește da
aia inferențială de ce atâta
veșted plus unghiul minus
tu politruc al liberului arbitru
eu celsius kelvin klein
nici țipenie de ubermensch
(cu u mic cu umlaut)
țipîmbrăcatînchiloți
qualia qualia qualia trebuie să citesc crimă și pedeapsă

fum și lumină - cu Andra Elena

E soare și lună și chiar și furtună,
Și plouă-a iluzii, și plouă și tună.
Mă simt vechi, nou, mă pipăi, m-ating,
Și-n mâini rămâne jarul fierbinte și mocnit.

Știu, ochii-i sunt acolo, smarald sau diamant,
Îi tot privesc lucind prin aerul opac.
Zâmbește și se-apropie, în brațe mi se-așterne,
Ca visul ne-mplinit al nopților eterne.

Trei zile au trecut, sau ani, sau poate veacuri,
Și-am colindat iubirea din vaduri în înalturi...
Îmi mai șoptea ceva, din buze și din trup,
Gândeam că-ntregul film al lumilor s-a rupt.

Tăcerea ne pătrunde și prindem rădăcini,
Tăcerea-ngână șoapta cea plină de venin...
De ce tace? Nu respiră...tace, se resfiră,
În urmă-i deslușesc doar fum, și doar lumină.

lacrimă de regină - cu Andra Elena

Șoptește noaptea mituri la urechea mea,
Îi văd pe geam zenitul, jalea, atingerea.
În scrum de versuri moarte gândirea-mi se cufundă,
Mă-ntreb a câta oară timpul mă subjugă?
Se clatină letargic penița, călimara,
Scriu cu sânge stelar pe foaie culoarea,
Cu trosnetul de lemne îmi alint cafeaua,
Voi fi cu totul altul cand voi trage perdeaua.
Valsez cu umbra nopții spre răsărit sonate,
Corbii și cu lupii ne-au devenit surate,
Trag în plămâni veninul iluziei deșarte,
Aștept să vină ziua, dar acum... e noapte.
Cu ochi de nepătruns ceasornicul surâde,
Și pleoapele-amețite tot numără secunde...
În scrum de versuri moarte gândirea-mi se cufundă,
Mă-ntreb, a câta oară timpul mă subjugă?

cenușă între lumi - cu Andra Elena

Prin nori adânci stă clopotul să bată
Și sun-un recviem în lumea-ndoliată.
Se plimbă fulgii lent prin briza ofilită
Și scrum din ei rămâne în zarea înnegrită.

Îi deschid, oare sunt ochii ce mă poartă departe?
Ori sunt acorduri mate-n a sufletului coarde?
Simt demoni și priviri, și îngeri, mângâieri,
Simt fumul cu eter ce urlă-n mine plăceri.

Mă pierd sau mă câștig? Mă știu or nu mă știu?
Mă tot rescriu prin valuri, mă șterg prin vreun pustiu.
A nins, nins și plouat, clipa a înghețat...
Și-n gheața 'celei clipe, un veac am meditat.

Dar stai, pământul cade, m-așază înapoi
Și mă culeg din ploaie, din aer și noroi.
Am fost săgeată, și arc, și ținta cea mai mare,
Dar m-am trezit doar om, șoptesc a disperare.

hertz

ce eşti tu strict pinten al stelelor
mama nuferilor mi-a spus stai
de atunci am ponderea nu e
a mea ce eşti tu suav haos

eşti semnul infinitului construit
din două semne de întrebare nu
de la dualitate ci de la entropie
ah ah măi măi ce sălbăticie--->

--->
ai fost voi fi te vom găsi
am fost vei fi mă voi găsi
au fost vom fi îi voi găsi
Eu-l şi Ea-ul
noapte
zi




...!

adevărul din cutia de cuţite

sunt călare pe tabloul de bord
aş vrea să nu rimeze, dar totul e
prohod rumeguşează-mi toate şi
lasă-mi legumele să facă glumele

boala de a uita că eşti singur pe cer
de fapt nu ştii tu cum să priveşti 3D
am urcat prin nori de argint şi singura
femeie înger bătea leii săltăreţi de aur cu
singurul bici negru clăbuc de săpun şi
femeia fatală care a înţeles cărbunele
androginului eşti lingvistic adâncă
lasă-mă să-mi înşurubez pierceul pe
limba celui de-al treilea ochi şi apoi

mă ducea şi mă aducea în acelaşi timp
cromozom
om