O pensulă ruptă, o cortină prăfuită,
O scenă pustie, viori dezacordate-
Pe căruntul artist visarea îl plimbă
Cu harpe-n surdină pe note de moarte.
A luat și amintirea, și iubirea, și vina,
Le-a ascuns în strofa uitată-n cenzuri,
A smuls seva brută, a băut și lumina...
Din rolul vechi de Athos, azi joacă doar nebuni.
Când ultimul vers îl va cuprinde-n brațe
Și cea din urmă gamă va plânge-n contrabas,
Îl vor striga pe nume prin stelele semețe
Muzele care așteaptă de-un secol acel vals.
sâmbătă, 27 august 2016
duminică, 21 august 2016
voice #2
nu uita să cânți la final
divinitatea e simplă
cinci petale se deschid
încet te schimbi
mă schimb?
te mint
sâmbătă, 20 august 2016
voice #1
atunci când nu mai e lumină, când nu te mai poți mișca
lumea asta nu mai e lumea ta
astăzi nu a contat deloc îți zici în seama ta
fumând ca și cum e ultima
e ultima
e ultima
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

