O pensulă ruptă, o cortină prăfuită,
O scenă pustie, viori dezacordate-
Pe căruntul artist visarea îl plimbă
Cu harpe-n surdină pe note de moarte.
A luat și amintirea, și iubirea, și vina,
Le-a ascuns în strofa uitată-n cenzuri,
A smuls seva brută, a băut și lumina...
Din rolul vechi de Athos, azi joacă doar nebuni.
Când ultimul vers îl va cuprinde-n brațe
Și cea din urmă gamă va plânge-n contrabas,
Îl vor striga pe nume prin stelele semețe
Muzele care așteaptă de-un secol acel vals.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu