(A)
Eu nu ţi-aş spune că te iubesc.
Ţi-aş spune că ţi-am repetat numele
În metrou, la birou, la bune şi la rele.
Şi mi s-ar lua de numele tău şi te-aş numi doar "ea",
"ea", fără "tine", căci "tu" n-ai mai conta.
Dar nu ţi-aş mai spune toate astea,
Pentru că le-ai înţelege.
Nu înţeleg de ce le-ai înţelege,
dar aşa ai fi,
fără explicaţii.
Iar asta ţi-aş spune în prima zi.
A doua zi
te-aş minţi.
(B)
Te asasinez, te demolez şi reconstruiesc.
Eşti tot tu,
dar nu mai eşti cu:
Priviri dubioase din negre amintiri,
Rutină de pasăre în colivie,
Melodrame importate din frenezie,
Ameninţări, resemnări, fugiri.
Eşti aşa cum nu îţi văd ochii,
din păcate.
Te arunci şi în "mine", dar şi printre vii,
eşti departe.
(C)
Te plimbi prin clădirile anilor trecuţi
Şi te întrebi de ce sunt goale.
O să mai trag şi eu la sorţi,
Ca să te-nţeleg în continuare.
Desenează-te aici, în mica mea grotă,
Şi hai să creştem ca două animale,
Să îmi vânezi sufletul pe post de mâncare,
Să te păzesc sau să te pierd într-o luptă.
