aforism

Oamenii sunt de 2 tipuri: egoiști și iubire.

IUBIRE

lasă-mă să îți scriu o poezie
ca să vadă și proștii că tu exiști
să știe că timpul nu contează
că misterul încă te respiră
să te vadă și ei ca pe o sfântă
și să știe că EU și când voi fi schelet
îți voi șopti "nu am obosit. nu încă !"

close but no cigar

îmi doresc să nu mai plâng
atât de mereu
în afara formulelor,
ca un pian fără clape
apăsat constant pe toate clapele,
să nu mai desenez traiectorii
cu degetul aiurea prin aer
înainte să închid ochii
spre a visa expoziții
de inimi de lut
și
doamne iartă-mă
dar cred că de asta nu sunt
viu

hanky panky

am zis că mă pun să citesc
despre imanent și inexorabil
dar sunt superficial încălzit
de la paharul cu vin
și vreau să desenez asta
.
iată : aș vrea să nu fie despre mine
aș vrea să nu fie
despre un creion scump, ceramic
-sau cum s-o spune -
folosit de mâini de fată de la
carrefour
.
aș vrea să nu fie despre căldură
și despre lipsa ei
aș vrea să nu fiu border
și depresiv când nu pot fi
aș vrea să nu țin minte
chiar și iubiri ce nu au fost
aș vrea să mă încălzească
la sfârșit cum credeam fervent
la început
.
am zis că nu mă pun să desenez
despre imanent și inexorabil
dar iată:
iubește-mă, tu, tastatură albă
-și jegoasă-
și fie ca ce îmi ofer(i) aici
să mă încălzească
și mâine
(atunci când vinul nu va mai fi)
.
am zis, aș vrea,
căldura mea