dormi morții mă-tii de copil

cești izbite de parchet ca
să nu se spargă doar ciobească
puțin frânghia blestemată s-a
rupt sau poate nu a ținut colțul de
stâncă oricum am supraviețuit cu
toții învățăm cum să glisăm cu degetul
și ne e frică să arătăm degetul poate
miroase a căcat tot noi alegem să uităm
metafizica nu a murit e doar puțin mai
oficializată în politica de stânga
păzea vine tineretul anarhist
e prea târziu
lumea încă nu a înțeles că songoku
e prea sexy ca să se fută
(nu se știe cum a ajuns bunic)

geobiont

nu uita să lași un hint cât
de cât descifrabil dacă iar
o ascunzi de ceilalți posibil
să se usuce și să pice
gheorghe nu auzi stai să
o luăm mai ușor ce dracu'
înseamnă determinism pre-fatidic?
gheorghe:
momente mimetice knockout
tehnic da da da
șarada s-a terminat

ceva despre moarte

salvamarul vine întotdeauna să culeagă
algele de pe colivă carotida lui pulsează
la simplul auz de clopotniță păcat de
simfoniile din capul meu do diez pe
rădăcina de cucută cine te-a pus mamă
să îți lași vecinii în livezile de măsline
negre adn-ul e work in progress
m-a cunoscut își suflă mucii peste
cavou hoții ! se strigă hoții !
~~~Âââ ~~~ Âââ
rock a bye baby

httpete

penelul peste baze de date
încorporate și înnodate prin
șarpele prelins rural se
înnegrește cifra de pe
retina în convulsii
venin de corporatist atâtea
intuiții cum se aprinde
becul de la un simplu buton
nu mai am bani de taxi unde
am ajuns
break on through to the other side

nebuni autohtoni

se râdea în sertare prăfuite de
pijamalele mele cu rinoceri roz
distanasia e învârtită la dans
prin silogisme îmbătate de uz
căscau hohote largi capotă de
camion MAN cu bujii cariate
am trecut de post-individualism
cu mici căruțe orbitale în jurul
mioriței laice
acum se va fi plâns

pier des

am decupat trei cuvinte colorate
din revista bravo girl și le-am
lipit vertical de interiorul unui borcan
înăuntru fuseseră murături
(castraveți ardei gogonele)
mă frige la degete, mă bat
singur la șah mascat, îți
dau peste nas cu mirosul
de prizonieri violatori
și te întreb dacă nu ai o
șurubelniță mi s-a pier-
dut pudoarea de a des-
face capacul

trifoi cu trei foi și una lângă

după ce m-am trezit frunzele

cădeau încet dar nu de la vânt
ouă prăjite anacronic până
în gură se fac omletă
ce calvar pe colgate
guma orbit aservește și
credeam că o să fiu mai
avuabil hagi e bun cu mingea
iubita roade unghiile sconcsului
uite-l pe cel de la etajul șaișpe
hai arată-ne pătrățelele de pe
abdomen
frunze acoperite de
bălegar

scurt

de fapt, nici nu am început
de la etajul cinci poți vedea o
lumină centrată prin perdea
la etajul șase
din ventricul se moare încet
până să ajungă oxigenul la
ochii din fața creierului

de fapt, nici nu

măcel

nu îmi amintesc să fi știut vreodată
cum mirosea sângele porcului
ridicam neonul spart în ambalajul
de carton și bucățile simțite acolo
le aranjam cu grijă ca să pară întreg
un singur porc am tăiat
un singur neon am spart
hai să îți povestesc ceva frumos
am fost odată ca altă dată
o lumină de neon oglindită
pe lama cuțitului însângerat

dezumflare

fese imense pe trotuarul ce pleca
de la poeți înspre acasă eu
cu zeci de foarfeci căzând din
rucsac cu vârfurile pe trotuar
se legănau sus-jos ca sunetul
stereo din îți mai aduci aminte
când ai început să vizitezi poeții
o maimuță încerca să agațe o
roșcată dar el știe bătaie și
vodcă tu în schimb știi să
asculți cum se ambalează o
foarfecă deschisă e cel mai
greu e cu foșnet și de obicei
vârfurile ies în afară numai
când îi vedeai fesele picau
cu gura în jos și așteptai
să te trezească

așezați-vă și vă aducem noi cartea

permis de bibliotecă nr. 52187 îmi
plăceau fetele 52186 și 52188
la informații mirosea a transpirații
analize pe semi-absență
jocurile ioanei nu dovedesc nimic
totul e
diegetic și individual doar că
abia aștept să le arăt eu
bildungsroman despre
posibilitatea neiubirii
hai acas' să scriem beau
o cafea abandonată rebel
fără umbrelă prin ploaie
mă întreb berceni sau pipera
până la urmă universitatea e
unirea tineretului
una picantă cu de toate și
1 leu rest vreau ca restul
romanului să se scrie
singur

artă.mp4

moartea artistului e așa de porno
cu cătușe cu bice cu dildouri de
dimensiunea unui zgârie-nori ce
la fiecare etaj are sinucigași care
nu știu cum să se desfacă mai repede
la pantaloni la cămașă și să sară
goi în goliciunea forței de frecare
dintre dildo și anusul logosului
atenție se filmează
am înțeles acum că eu o să fiu
mereu cameramanul

nu mai suntem copii

din plăsmuiri de vivacitate îmi
desenez acel tufiș în care pentru
prima oară am simțit că dacă îmi
curge sânge nu înseamnă că trebuie
să plâng și poate că răspunsul optim
este să țin umbrela inversă pe post
de recipient pentru picături apoi să
le torn înapoi pe tufiș ca să crească
mai mare mai verde mai spinos
pentru ceilalți care își vor da seama
că sângele nu înseamnă că trebuie
să plângi poate doar dacă plouă
peste tufiș de la alt tufiș mai înalt

pămătuf și brici

uite ce inteligent vorbești nu ai
vrea tu să îți zic dom' profesor
în timp ce mă înveți dialectica
identitară a scrisului literar
vreau și eu să ajung asexuat
pe tronul acela înalt de unde
wittgenstein și hegel nu sunt
decât niște copii ce lasă
adierea vântului să le gâdile
părul pubian dar fețele lor
sunt fără zâmbet sunt doar
negre ca părul meu pubian
care îmi dă de înțeles că
nu mai pot să scap de
sexul meu viciat
adu-mi spuma de ras măcar să
înfrumusețăm lipsa noastră
de cultură

detartrant

zeul meu e prea frumos așa ca un
fel de Einstein cu părul lui Iisus
e prea frumos ca să îi mai zic eu
despre faptul că vreau să îi reciclez
hârtia igienică după vreo altă
tornadă prin Missouri și acum
îi caut identitatea prin zațul rămas
după ce îi golesc pampersul
ah tu frumosule vino să tragem
împreună apa să nu uiți
să o scuturi bine

eu chiar merit

vrea să îl ajut și cel mai bun ajutor
e să o las pe maică-sa să îl bată
nu am cum să îl ajut oricum, tot
ce pot eu să fac e să sper că o
să câștige real madrid ca să
mai fac și eu un milion să trăiesc
vreau să mă ajutați, eu merit
din diferite motive, unul ar fi
că nu are cine să mă bată
am tăiat pâinea de 80 de bani
ca să zic și eu că am pâine feliată
desigur că s-a întărit și nu mai e
bună de mâncat

junkista

de azi nu mai pot scrie, căci am
văzut aseară dușmanul din mine
îmbrăcat în degetele ei gălbejite de la
țigări făcute din resturi - penale așa
ca și ea cu apetențe spre orgii
sexualo-chimice ea râdea
dușmanul din mine îmi șoptea
că mâinile ei injectate de ace
cu degetele ei gălbejite mi-ar fi
oferit cel mai tare handjob ever
din păcate ea scotocea în pantalonii
altuia care i-a tras-o la baie
și am promis că scriu ceva de
ștrampii tăi rupți și apoi
de azi nu mai pot scrie

salopete verzi

păi până când să tot tacă gunoierii
adică ei oare se mulțumesc cu
kapatos și cu timișoreana la 2 lei
eu am tot ce are el în afară de
televizor și parcă tot mai vesel
e el atunci când îmi ridică punga
neagră cu punguța roșie de durex
slim care s-a spart și
m-a costat contracepția
50 lei ca să
nu iasă încă un bastard ce ar
deveni un gunoier vesel

ești în snooker

am atâtea chestii lângă mine încât
îmi amintesc cu melancolie momentele
când nu aveam nimic și doar să o
bat la biliard era atât de mișto
acum grea e viața de artist
ziua vesel ziua trist
noaptea e subiect închis

dă târcoale

vulpea când nu ajunge la struguri
zice că sunt mai buni puii din cotețul
meu și de ce există femeia dacă
pe adam nu l-a întrebat nimeni de
coasta lui
țigările și cola sunt pe bani și
apropo de asta aveam un
prieten care zicea că vrea
să fie așa de bogat încât să
nu mai spele vase în viața lui
nu a reușit dar măcar gătește
mișto și se mai compensează
femeie, ești ca vulpea ce se vinde
pe țigări și cola, mai spală și tu
vasele alea

joga bonito

eticheta de la șosete e greu
de rupt și biscuiții ieftini cu
vanilie sunt mereu mâncați
cu cola sau cafea
am pus un dop de ursus
pe post de pălărie pentru
țigară ce samurai atlet
zici că sunt houdini
dopul a intrat prin țigară
și acum samuraiul
e o dansatoare mexicană
printre tarabe de șosete
și biscuiți ieftini

timostabilizator

pe foaia mea de internare scrie că
nu mă doare nimic dar
trebuie să nu lucrez la
înălțime cum dracu poți
să zici asta gândește înainte
să zici așa ceva
nu vezi că trebuie să
scrijelesc cu briceagul pe
steagul vostru pus la
fiecare intersecție de
felinar colț cu
nemurirea

cuiburi

de ce dracu au pus ferăstruică la
podul blocului ca să se
adune găinaț de porumbei și
nu vezi mă că ard lemnele și de
aia iese fumul zici că
aburii din cabinele de duș
de unu pe unu sunt la fel de
mirositoare ca fumul din
lemne cu găinațul de
porumbei și chiar și
la humanitas era o groază
de găinaț cred că se
clocește ca aburii din
duș pe care ard lemnele
și din el iese cumva fumul
găinaț prin ceață

aer rece mon cher

dă-mi bicicleta ta nu vezi că
pe a mea îmi curge nasul și
vezi că îți bate lanțul ce zici
vezi că îți bate lanțul nu
te aud că îmi bate lanțul
stop
am făcut operație de polipi
ce nu înțelegi că fumez un
pachet pe zi și nu mai sunt
tânăr cum naiba se schimbă
viteza de ce am un coșuleț
în față și mai ales când se
va termina cu frunzele astea
galbene hai prin parc ziceai
tu dar pe mine mă rodea
invidia că puștii de doișpe
fac scheme pe bmx și eu
vreau doar bicicleta ta
ca să nu îmi mai curgă
nasul
lanțul

am avut un fedora

m-am întors la karaoke pentru că
mi-a zis cineva că fetelor le place
să îl vadă pe ăla timid cum rupe
norma cică așa se udă ele atunci
când shoturile de tequila și
vocea mea pe melodii emo
se combină ca grasele cu
pubertinii skateri care oricum
nu au prieteni dar mă
uit în jur nici eu nu am prieteni
doar oameni care așteaptă să
se ducă refrenul și să mai țip
încă o dată fuck you i won't
do what you tell me
dar știu cu toții prea bine că
un cunnilingus nu ar strica
unde sunt prietenii mei să mă
încurajeze au fugit când l-au
auzit pe ăla timid cum rupe
norma

de căzut peste minore

poze de femele care se cred
lesbiene pentru că noul eminescu
este kazi ploae și băieții nu știu
decât league of legends și când
le văd cu niște cursuri juridice
prin metrou culegând câte un strop
de viață din starbucks zicea o
melodie decadență pentru
excelență eu sper să mai văd
puștoaicele de șaișpe pe valea
regilor cu timbre de acid și
automate de prezervative ca să
mai uităm și noi că pozele lor
sunt făcute cu machiaj peste android
și cele norocoase chiar folosesc
iOS pentru o maximă decadență

alpinism corporatist

am uitat să îți răspund la ciocănitura
în geam pe vremea când încă îmi
zburai la etajul cinci ca pisica aceea
care a picat o dată, și-a rupt o labă
și a mai picat iar operație de 1000 euro
acum mănâncă e sănătoasă dar tot ar
alerga după muștele din spatele ferestrei
ah tu, unde ești, nu vezi că nu mai
are cine să îmi spele geamul pe
dinafară

fum gri

am pus soundcloud să îmi bage în
cap tot felul de dubstepuri că
difuzorul de la telefon e mai
acătării decât laptopul vechi
pe care mă bloghez pe blog
masă cu acid acetilsalicilic și
deodorant la 3 lei 80 care îmi
umflă alunița de la subbraț
și timpul se umflă câteodată
dar nu poți să îl tai cu laserul
mai întâi trebuie biopsie cu
microscopul din ochi căprui
sau nici nu mai contează ce
culoare că oricum totul e
alb-negru alunița neagră și
pielea albă dacă uiți să
privești mai atent
și încă mai cunosc oameni
care se întreabă de ce țigara
de pall mall negru e albă
toată

boboc de companie

fata mea, ia-mă și pe mine la
facultatea ta să îmi cresc bobocii
de cactus pe lângă boboacele de la
psihologie sau ce faceți voi acolo
e sala mare și multe smartphoane
și dacă nu vorbește cu mine atunci
e ratată așa cum am ratat eu ratb-ul
pentru că îmi expiră cartela
50 lei auzi la ei ca să îți cânte țiganii
la acordeon și să îți vândă rivanoale
uite-o pe blonda din rândul doi oare
ea nu are nevoie de un țambal în ureche
și apoi de un pansament când îi
curge sânge din lob dar ce frumos
atunci când îi ții poșeta ca să
mănânce shaorma ah ce
viitor frumos vom avea noi eu
și bobocii de cactus

sunt liber ca pasărea cerului
și vreau aripa geniului

nu știu dacă

eram cu el în thailanda.
celulele stem pentru ochii
fratelui meu funcționau, a început
să vadă și a început să învețe să vadă.
m-am dus pe plajă.
nu știu dacă thailanda are plajă,
dar această thailanda avea. și
am cunoscut o tipă, am făcut sex
cu ea pe plajă, până s-a întunecat.
eram foarte confuz dacă să îi povestesc
fratelui meu sau nu de chestia asta, el
din ce înțeleg eu era la un alt fel de paroxism.
am intrat pe ușă încă indecis și l-am privit.
eu eram fratele meu care abia învăța să vadă.
am fugit pe plajă să o caut,
să încerc să îmi dau seama cu cine
făcusem eu sex pe plajă în
thailanda până s-a întunecat.
m-am speriat, poate era vreo curvă,
m-am băgat în mare îmbrăcat
ca să mă spăl de murdăria ei.
nu știu dacă thailanda are mare,
dar această thailanda avea.

eram cu el în thailanda.

sinestezie

eram sătul deja de poze aiurea
care m-au mai mințit în alte dăți
că hai că merge, poate e așa altcumva
și poate că sunt și mai suflător în iaurt acum.
probabil că tipa asta e nașpa în poze,
la naiba, eu sper că nici nu își face poze,
dar avea voce deșteaptă,
privire deșteaptă și
până și pălărioara adăuga acolo un
je ne sais quoi.
era luată, dar am stat pe lac
și se pare că balta are pește.

folosește-ți gura la ceva util

când mă gândesc la mers prin păduri,
îmi amintesc de schimbul ăla
stânjenitor de sex oral
și cât de prost am fost
că i-am zis că o s-o iubesc
atât cât o să-mi permită ea,
referitor și la timp și la intensitate.
atunci când s-a terminat și cu timpul
și cu intensitatea, i-am zis
că o să devin un om mai bun.
nu am devenit mai bun decât
la a ocoli păduri și
cu timpul și intensitatea
am lăsat-o mai moale,
mai ales la sex oral.
nu, draga mea,
mai întâi vorbe,
apoi fapte.

așa fac eu curat în casă

astăzi mi-am luat liber de la a bea
pe banii prietenilor, m-am
dus direct acasă, nu era nici zece.
știam că va fi straniu, dar nu mă
așteptam să găsesc confetti
lângă cutia de nisip a pisicii.
mi-am amintit ! și,
înarmat cu gluga de la geacă
pe post de mască de gaze,
m-am apucat să golesc caserolele
de mâncare veche.
sandalele mă strângeau
de la atâtea lacrimi de greață.
acum stau pe un site de agățat
și apăs pe inimioară la fiecare fată.
mai bine îl sunam pe laur
ca să dea și el o bere.
ar fi fost
altfel de lacrimi,
altfel de apăsări
pe inimioară.

ei spun, eu cred

psihologii spun că iubirea nu există,
eu cred că așa se nasc alcoolicii.
filozofii spun că viața e o iluzie,
eu cred că luau droguri dubioase.
cu toate astea, mă cred mai mult
psiholog și filozof
decât poet...

sunt un bagabont, sunt un derbedeu

îmi e frică de infernul lui dante, deși
inițial m-a atras titlul, iar
divina comedie îmi amintește
de un film cu stan și bran
am citit idiotul la șaișpe ani, iar acum
mă simt idiot că nu îmi mai amintesc
despre ce era
să nu mai vorbesc despre cioran
sau despre alte filosofări
din care tot ce am înțeles eu
e că sunt pseudo-solipsist,
ignostic și îmi place nihilismul
pentru că zicea eminescu ceva
cu nemuritor și rece
îmi rămâne doar să sper
că lolita lui nabokov
are scene erotice și o să
pot și eu să mă masturbez liniștit

o ard filozofic

nu mai am multe țigări, dar
de ce trebuie să fie mereu vorba
despre mine și țigările mele?
de exemplu, copiii din africa
nu au apă curată - stai puțin...
și eu beau apă de la robinet
după ce fumez o țigară.
ergo, copiii din africa
au noroc, nu or să
sufere de cancer pulmonar.
îmi permit încă o concluzie,
dumnezeu nu există nici
pentru mine, nici pentru ei.
măcar eu mai am câteva
țigări și din nou e vorba
despre mine și țigările mele,
probabil mereu a fost.
când voi fuma ultima țigară,
voi afirma că
eu nu cred în liberul arbitru,
dar am dubii și despre darwinism.

unghii și alunițe

știi, eu nu am mai făcut sex de mult,
nici nu îmi mai amintesc unde e alunița
aia mare de pe spate ca să îți zic
să nu mă zgârii, să nu o rupi.
așa am auzit eu, că dacă nu fuți
o femeie atât de tare încât să
te zgârie pe spate, nu ești
bărbat adevărat, nu fuți bine.
am mai auzit ceva, că dacă
ți se rupe o aluniță,
faci cancer și mori.

stomac gol sau plin

bă, dimineața asta e okay până acum,
am scris câteva chestii și am dat
scrumul pe lângă cutia goală de bere.
atenție, am mai multe cutii goale de bere,
dar ori le-am băut de mult, ori
sunt de la alți oameni care vin pe aici.
nu am memorie bună, deci nu știu.
oricum, eu nu sunt alcoolic, deși
câteodată scrumez chiar și pe lângă
o cutie plină de bere.
cam același lucru mă nemulțumește
și la dimineața asta, anume memoria.
începe să îmi fie foame, dar nu am chef
de tocană cu parizer și îmi amintesc
de foamea de la un concert de jazz
sau de la lecturat poezii.
și diferența e mare, cam
de la a scruma într-o o cutie de bere
până la a scruma pe lângă ea.
nici nu mai contează dacă era
goală sau plină.

iarna asta am să mă-ndrăgostesc

e aproape noiembrie,
păcat că dimineața asta
mă minte că voi putea să
cunosc iubirea vieții mele
în cișmigiu, cu ochelarii de
soare ai dealerului meu și cu
eșarfa mea ruptă cu steagul
româniei, nu întrebați de ce.
winter is coming, dar
parcă mai întâi trebuie
să ne acoperim penisul
cu un săculeț și să filmăm
o scenă porno, ca să se
înțeleagă mai bine faptul că
o să răcim cu toții, cu sau
fără aer condiționat.
eu nu am, așa că trebuie
să deschid geamul să
aerisesc și dacă tot am făcut
asta, privesc și înspre cișmigiu,
sperând că ea mă așteaptă acolo,
cu ochelarii de soare ai dealerului meu,
cu eșarfa mea ruptă
și gata să filmeze scena aceea
din care ar trebui cumva să reiasă
faptul că winter is coming.

cafeaua mă naște

colega mea de apartament
care de fapt nici nu locuiește în apartament
are multe chestii pe aici, printre care
și un aparat pe care l-am auzit vag
numit "mocca" de alții.
spaniolul, înainte să plece
să învețe arta culinară
a țării noastre,
orice ar însemna și asta,
mi-a făcut o cafea cu aparatul
acela pe care eu nu pot să mi-l
explic prea bine.
a fost bună cafeaua, scurtă parcă
îi zice atunci când e prea puțină,
dar eu încă nu m-am născut,
probabil că e prea devreme.
cam așa mă simțeam și aseară
la institutul blecher,
era bună, dar prea puțină,
era făcută cu un aparat
pe care eu nu mi-l explic,
iar eu nu mă născusem încă.
iertați-mă că explicitez,
stimați critici.

rufe murdare

plapuma mea e femeia
și poate de asta mă culc
cu cearșaful ca sa mă
încălzească în lipsa ei,
a plapumei.
a nu se înțelege prin plapumă
o femeie grasă,
ele nu au suflet,
așa cum au dovedit prietenii
mei nihiliști într-un
studiu de 4 ani în care
au vânat kulturhaus
de 3 ori pe săptămână,
ca sfânta treime.
sau cel puțin așa se
laudă ei, iar plapuma
rămâne confortabilă
chiar și atunci când puți
a transpirație.
cred că înăuntrul mașinii
de spălat, toate zdrențele
ar dori să fie plăpumi.

gabarit nedepășit

am trișat...
sunt mai lung decât au permis
arbitrii junglei să fie
autoturismele corpurilor noastre...
zic "noastre" la plural,
dar nu eram decât eu și
umbra unui tramvai vechi.
când a pornit cursa,
clasic, cu un glonte de revolver
ce a speriat păsările toate,
aproape că uitasem traseul
și mă închipuiam înapoi
pe calea victoriei
printre alți tarzani
cu tot felul de liane ruginite.
în fine, am câștigat primul loc,
iar atunci când am realizat
că din toate scurtăturile,
cea mai bună este cea către civilizație,
am jurat să nu mai particip la
nicio cursă niciodată.
chiar aș fi ars diploma cu premiul întâi,
dar nici atât nu mi-au oferit.

carapacea țestoasei nu ar putea fi niciodată
covor din blană de iepure.

parlez-vous

palton negru
un taxiu întunecat pe ochii ei
și zâmbetul zicea "nu prea sunt ok"
eram la "parlez-vous"
parlez-vous toamnă
parlez-vous suferință
parlez-vous calmă
parlez-vous fără voință

dominante slabe-mi
mângâiau sinapse
come open to me
am lac, vreau vase

palton negru
se uita pe lângă mine
se uita pe ea și se ducea departe
am mai citit cărți, a mai citit o carte
îmi zicea "ai o pasiune, ce bine..."
totuși, pierduto, parlez-vous?

place, cred, știu

oare
un fir
ochi-inimă drept?
subțire?
taci, vuiet,
văd
văi,
văpăi vreau, mușc alunițe, căprui, să, te,
sunt iartă-mă vreau să tu, tu, tu
nu mai am

îmi place să cred că știu

oare cât de subțire, drept sau îndreptățit este
firul de sânge-plasmă de la ochii tăi
până la inima-culoare, la restul ochilor-ferestre?
și oare ce tinerețe se ascunde între văpăi...
ce dansuri în junglă, cât vuiet prin văi...

fără s-ating, vreau să mușc din căprui,
tu privind hai-hui, să mă vezi hai-hui,
respirând scrumul meu, cenușă printre alunițe,
să mă gândești așa cum te simt, arca lui noe pentru ființe.

iar eu nu (te) cunosc, nu (te) simt, nu (te) exist,
sunt un alt biet naiv, sunt un alt (fel de) trist,
sunt sigur pe mine și (pe tine,) sunt atât de convins
că privindu-mi scopul prin "Tu" nu pot fi învins.
iartă-mi, zeule, acest paradis,
sunt diavol de aripi brunete atins.

"sunt invenție, am însingurat inima și nu mai am poezie"

căci și din real se poate suferi

și e doar o pierdere de vreme
amintirea ta făcută din izmene,
dar la fel sunt toate cele,
fără sens și fără piele.
până și eu, dacă-ți vine să crezi,
sunt fără piele, de imediat mă pierzi,
până și eu sunt doar o cârpă amărâtă
pe care vântul o aruncă-n luptă.

aș vrea să scriu mai multe despre tine,
durerea asta azi nu o să-nsemne mâine,
dar știu că pot muri-n dulce mizerie,
sunt așa de pierdut că nu mă sperie.
lasă-mă să mor cât încă mai simt scopu'
de-a nu pierde suspinul, mereu a-mi arde focu'
și dac-așa a fost, ca tu să fii cărbune,
deși e toxic, sper c-o să te stingi în mine.

tu-mi spui sau mă întrebi dacă e fără sens?
lacrima mea e ca transpirația de pe everest.
tu-mi spui sau mă întrebi dacă te voi uita?
săgeata din mine e vie ca peștele-n antarctica.

to be inc.

this the thing i know the least:
cum să nu fiu așa trist.
thus the thing i know the most:
cum să fiu fără de rost.

acolo aș vrea să mă caute și poate chiar să mă găsească

herăstrău, cimitir al nesolianității mele,
câte plânsete bune și câte glume rele...
pedală peste și printre naivități diluate,
ce de fugă mare și cât neuitat în spate...

am fost ieri acolo, am citit-o pe ioanna,
cea cu doi "n" ca "nirvana",
mă înlăcuiam în învârtirea jurului
și tot cotrobăiam prin amintirea eului...

cum ar fi fost să se așeze în spatele meu,
fără zgomot, dar cu atâta tupeu?
oare aș cunoaște-o, oare i-aș spune
"te așteptam, ia-ți locul tău în lume."
căci lumea mea, un ocean fără viitor,
s-a regăsit în copilul herăstrăilor.

ploua cu-alune și castane,
ele - bătrânele doamne,
iar eu și tu - doi adormiți,
tu fără moarte, eu cu dorinți.

(referințe: Ioanna Tsatsos, poetă)

ADA

Am văzut azi niște ochi,
Două clopotnițe în ghiochi,
Am să îi numesc negri,
Deși era întuneric,
Argintul viu în contrast gri-
Doldora și puternic...
Amintirea zilei de astăzi, în rest,
Distruge orice inimă a oricărui poet...
Acum stau și mă întreb
Dacă
Am văzut ceva special sau
Dacă
Astăzi a fost atât de
Deprimantă.
Aa,
Da,
Ada se numea și mă
Dezarma așa...
Altcumva.

jazz netreaz

erecție instantă de dinozaur
când se-aude saxofonu-centaur
și platină, argint, și aur...

nopți nevisate, peșteri întunecoase,
neocortexul a veșnic miroase
și se coase...în coaste...

jocul de-a viața cu răpirea de mine,
cu sângele-n oase și-n vine,
și ieri, și azi, și mâine...

semnul rămâne adânc-rădăcină
și eu sunt fântână și-a oilor
lumină-stână...fărâmă...

pășește și craniul și voatilul straniu,
zeu cu păr lung-castaniu
și-un final-vitraliu...

oglinda din cărți sau din părți

reduplicare vizuală instantanee,
redusă la pură aparență, în esență.
cam asta zice aforistul pe hârtie,
dar ce vede el e mai mult cadență.
oglindire în oglindă, să te vezi pe tine singur
în geamul naiv și simplu, unde trece mai lent timpul.

dar eu când mă uit, băi nene,
nu văd eul, ci văd scene,
văd ce-aș fi putut fi o vreme,
fără nas și fără gene,
fără portofel în cuget,
fără zâmbet, făr-antet.

mă privesc adânc in ochi,
parcă sunt și ei miopi,
parcă nu-s așa de fancy,
cum mă cred unii sau alții.
mi se scurge din timpan
umbra perciunului viclean,
mi se preschimbă multe stingeri
de verde-n fașă și mirungeri.

și încet, încet de tot,
râd pervers, mă ling pe bot,
trec de la oglinda surdă
la lumea ce mă alungă,
trec și uit, merg apăsat,
poate-l văd pe "adevărat".