ninja drogat abscons

NINJA

două portocale și pachete de pall

mall goale viața e atât de mare

șerpii m-au vândut doctorului

vor veni și magii viscolului dar

nu acum c-acu-i bine ne ținem

degetele ca pe cârlige să apucăm

să ne-mbătăm cu tulburări și

ofuscări sunt un închis de ce

nu mă dezlegi să pot să fiu ne-

bun nu-ncap în prăpastie am

două portocale și de data asta

am luat dunhill beau din halbă

sângele vostru al penibilului

satan distruge orice olimp

ah de-ar avea și pentru mine

timp

DROGAT

floare heterosexuală du-te degeaba

la școală studiază-mi pulsul din

fiere cere-mi să te scap la indigo

te dezvolt nu mai ești făină sau

ulei sau indigenă ești direct

modernă mi-am uitat cheile

cu care îmi râcâi sub piele

două catrene trei migrene

patru grame cinci m-adoarme

ești floarea mea nu uita

it's better with adu seringa

ABSCONS

din zecile de vise interzise eu

am murit în fiecare frică de

mers în patru labe viermele

din măr e din nou noul nu

integrează-mă în ce vrei tu

nu mai pot să uit feonul în

priză când mă arunc în cadă

de pe baliză e schizo și mai

ales tu m-ai ales din univers

pervers e mult de mers

vorbesc cu hârtia ruptă de

1 leu încă respir deci nu sunt

ateu

nu mă mai legăna atât

nu vezi că mă fut în gât

ce mai faci

Iată-ne întorşi printre grămezile de nimic
Oniric nu te-am mai dorit de mult nu mai
Am nimic de pierdut sau câştigat vreau să
Ne minţim că suntem prostul şi proasta
Ajută-mă să îţi spun totul cum ar fi

Să mor eu s-au pierdut corbii printre coastele
Aliatului meu monstrul din oglindă m-a
Lovit deodată candelabrul din castelul de
Utopie şi fantezie sunt aşa de slab încât
Tu şi turmele de priviri sunteţi tăcute

suntem mulți desculți

vreau să am multe cuvinte ca să exprim
ceea ce din reprimări mi se vindecă
încet încet odată cu polivalența morală
ce vreau să spun e că nu te-am meritat
și extrapolând nu merit nimic pe lumea
asta nici țigară plus cafea care obișnuia
să însemne love nu mai trezește voluptatea
din mine ce înseamnă asta pentru noi
toți cei care ne amintim cum obișnuiam să
mirosim un elastic de păr ce mai contează
cariera zici că suntem niște mineri ce mai
contează polimorfismul contextual în care
ne gâdilăm unul pe altul și totuși niciunul
nu râde ce și de ce nu ne naștem înțelepți
sau cu sângele lui buddha măcar să putem
să facem harakiri în loc să pictăm cu sânge
de fapt nouă ni se face rău de la un ac de
seringă dar planșele sunt așa frumoase le
pictăm când purtăm lentile de contact iese
un post-contemporanism așa de invizibil
încât toți stăm și ne întrebăm dar oare eu
ce mănânc mâine când tot ce am mâncat
vreodată e penetrat acum de o altă
alternativă
primitivă
laxativă
avidă
vidă
ă?

obsesia sui generisului bacovian sau din-am-ic

din spelunca asta am ieșit năuc
monede aruncam pe jos și vântul
îmi bocea în sunet de gard rupt

am avut cu ce mă lăuda când
câinii mă lătrau urban stăteam
pe-o bancă te legănam bolund

icoanele acum le-am prăbușit
și tot ce-mi amintesc e mahalaua-n
care Eris în cale mi te-a năvălit

sketch (II)

nu poți controla cu zâmbetul pe
față nu poți lega două fire de
viață de ce să te mai zbați cu
demonii să lupți e-așa ușor să-ți
lași semenii desculți

vezi cum te mai ferești și cum te
mai ascunzi n-ai vrea adânc în
suflet vreodată să pătrunzi ești
rece și ești mare nu te lovești
nu te doare privește a ta
lume alb-negru non-culoare

tabula rasa

sub păianjenii nervurilor se
descompun slovele în argint
viu se depun sediment pe
umbra călcâiului din
adâncul acvariului crăpat curge
curge câte un firicel din
cișmea beau soldații prăfuiți
luptându-se cu epigonii în
lupta mea cu târâturile am
descoperit sfântul graal în
oglindirea lui m-am văzut
eram primul pion nici negru
nici alb eram primul din cei
pe cale de apariție

tabula rasa

sketch (I)

viața nu curge atât de des ca apa
de la robinet nu vrei să fii pervers dar
îți place când se-apleacă-ncet hai recu-
noaște ai vrea să curgă banii-n pungă să
nu-ți ajungă cutreieri cazino n-ai niciun
motto dar ai mojito nefericito ce cauți
cu ăsta nu vezi că
viața
nu
curge
atât de des
viața se
prelinge fără
sens ea se
strânge într-un punct
adunată baltă
până se revarsă peste
lumea toată

te învârți peste tot crezi că așa
ai un rost te bagi pe unde-apuci
și mai ai un pic și muști stai !
că nu e chiar așa
în curând o să-ți dai seama că
lumea ta e plină de ceva nu știi ce
dar te va asimila te crezi în liber-ta-
tee
dar n-ai un pic de car-
tee
crezi că ai carac-
teeer
dar ești viitor șo-
meer

vox clamantis

nimeni nu te va înțelege dacă
laptele matern nu te-a învățat că
toate se duc nimeni nu te încălzește
decât dacă peștii tăi au virtuți în
loc de branhii eu o să te înțeleg
de fiecare dată când o să stingi
țigara pe jumătate o să te încălzesc
căci sunt menestrelul scrumului și
războinicul cenușii doar că mi-am
pierdut megafonul sub perna lui
Morfeu

true losers never die

dispariția jucătorului de poker
a fost la fel de rapidă ca
un shot de absint
pe gâtul agnosticului
***
asul din mânecă e să
nu te sinucizi când
revii la vicii
***
ăla care îți spune tati
îți spune de fapt
sodomeli și gomoreli
agere sequitur esse

Langouring Out Loud

prefer să fiu o enigmă decât
să fiu sincer ceilalți sunt
doar versiunile mele dar
făcute din spumă de mare
lumea nu își urlă rostul pe
străzi doar tu îi declami pe
străini prin promisiunea
o să mă leg de tine
ție-ți dedic afundarea în
mizeria inimilor și
pentru tine o să mă
despart în bucăți până
când o să rămână doar
limpezimea
luciditatea
laitmotivul

viața bate fiul

sunt băiatul ăla care-i zicea lu'
mă-sa că dacă îmi bagă cablu
nu o să mai mănânc eugenii de la
bar sunt copilul care nu știa cum
să treacă nivelul la mario de fapt
nu am fost niciodată bun la vreun joc
și acum sunt tot copilul ăla care
învârtea bățul de la mătură crezându-se
cel mai emo dintre spadasini
pe viitor voi fi o flacără
de steag alb ținută în candela
destinului
searbăd

să fii puternic zise ea

camera asta albă e frumoasă și
plăcută ca somnul de după vitaminele
băgate cu seringa-n fund
caloriferul e vechi și vecinul de
celulă se vaită că nu mai are forță
să iasă din casă eu nu am nici casă
de asta îmi place să stau mai mult
aici unde nimic nu are sens și pot fi
cu adevărat un sinistru
camera asta albă e frumoasă și
bananele sunt delicioase
unde ai plecat tu frumoaso
de ce mă cauți tu coaso?

parasuicid medicamentos

sunt la spitalul de nebuni.
ieri ea a venit să mă viziteze.
azi mi-a zis că pleacă la el.
sunt la spitalul de nebuni și
acest poem nu e foarte bun
că e scris de pe telefon
(nu mă lasă cu laptopul)

mortua trei sud est

azi a fost ultima zi din degustarea
dozei duble de auto-mutilare de
mâine toate jumătățile de animale
de companie or să îmi intre sub
piele și o să mângâi cubul rubik
alintându-l înger îngerașul meu
cade cu gene albe peste postavul
tineretului ochii lor sunt teleghidați
nervii lor sunt blindați cu nonșalanță
e așa de înalt că nici nu-ți dai seama
dacă e tăiat de la trunchi sau dacă
vârful lui îți este vârful tău din care
cad adânc sfaturi moarte albe
sunt înalt doar pentru că îmi smulgeți
puieții de fire albe ce dansează pe ritm
de nu-mi pasă de reumatism eu
sunt viteazul alpinist

drogata mea dorință

dacă încerc să mă iau în
serios mă doare capul mai
bine îmi cos un goblen pe
mâna stângă stând pe scaunul
vibrator din mall apoi pe
plajă să mă vadă
căpușele dezbrăcate pe tatuajul
meu dezbrăcat și păros
chiar dacă nu o să știi
distanța dintre ecuator și
ecuador și nici măcar
diferența eu tot o să te
iubesc cu limbă efervescentă
pe toate punctele
cardinale până o să
ex nihilo nihil

să îi purtați ca pe cercei

să dau cu gheata în caroseria
oblicului să te dansez prin
ceața nimicului când două
vieți se intersectează niciuna
nu mai contează asta reiese
din filme eu vă spun să
lăsați puberele să vină la
mine orgia violului e ploaie
peste șine(sine) omul a
pierdut locomotiva acum
se transportă altcuiva
când o să îngheț cu morții
să nu uitați să-mi scoateți
ochii

zero zero scor corect

am o pungă de semințe și
doi litri de cola viața mea
e uitată ca virusul ebola
am șapte bilete la pariuri
moartea mea să dorm doișpe
fără visuri doar griuri
stau în casă ca să nu-mi
bag în vene scopul meu
e să cioplesc baliverne
vara sunt o sobă plină
cu lemne iarna sunt
salcâmul surdo-mut
prin semne

cușcă de porțelan

otrava de pe vârful săgeții e
adevărul zgârietura de pe
pieptul meu e minciuna-glumă
nu doar pe-al meu hai să
tăiem toți câinii vagabonzi
sau deținuți de stăpâni cu
bani de chocapic sau cum
dracu se numesc alea
cine sunt eu să fiu ancorat în
realitate popeye marinarul?

vizualo-septic

am trei bătături mari și un
cârcel la motoraș voi
porni acul de la bioritm voi
stagna până la următoarea
demolare ce nu mai doare

îmi ies firele de păr de pe
burtă prin perdeaua lăsată
de unghiile tale când fă-
ceam ah-ah dar nu se auzea
nimic decât un foșnăit de
pensulă(muiată într-o culoare
uniformă)

nu e melancolie, e o simplă
prostie așa cum ar fi dacă
aș poza o găleată de lavabilă
spoită pe dinăuntru cu
stropi de nămol dar nu
am aparat foto și nici nu
știu să desenez

anomalie

e o linie subțire între a mușca
din epitet și a sângera
menstrual pe foaie ce ne
facem când umbrele copacilor
sunt mai frumoase decât
copacii vă rog nu mai
treceți pe roșu treceți
peste mine oricum m-au
încălecat tinerii cu zâmbete
inocente cățelul numit lucky
rămâne mereu în afara
curții febra s-a născut prea
târziu mă alăptez pe
mine cel de la cinșpe
ani iubire e atunci
când uităm că ne-am
născut

dero doi în unu

cuvântul schilodit nu are putere
decât dacă e sărutat pe frunte
de o buză de la mama care
nu are pe unde să nască
şi o buză de la tata
care nu recunoaşte
că e al lui

cadavru dulce de decembrie cam aşa
se simte corpul meu de la înălţimea
subsolului conductele gri nu sunt
aici mai aprind una am uitat
banii sub grosimea
portofelului căptuşit
cu
lut

eu am numai trei picioare

dacă ai uitat cum să plângi
miroase-mi pantofii ăsta ar
fi trebuit să fie finalul dar
filmele mele încep porno
și se termină la cannes
mostră:
blestemul de a nu mai plânge
e că nici moartea nu te-nvinge

aș vrea să fie despre mine

azi am simțit așa de multe în
așa de puțin timp încât
mâzgăleli pe caiet
ideal fals în loc de trecutul
real ridicat la rangul de
ideal
fals totul fals
doar arta să îmi pun durerea
pardon pasiunea că mă
doare că sunt viu
să o pun în muzică
versuri pe melodie
cu efecte speciale
chiiiil miiiii
laaav miiiii