al nimănui

un arbitru nevăzut aprinde
lumini fără să lase umbre
doar ziduri de lentile în
mine sunt oglinzi pe care le
înjur și ecoul mă înjură cu
aceleași cuvinte dure
un arbitru pe nesimțite poate
același se hrănește din carnea
curajului meu și lasă în loc
doar oftat cadaveric și doare
ard deja flăcările anatomice ale
nekraftului & nemachtului
ca o sferă în afara lumii de
plumb abstract ceva în plus

sunt atâtea blesteme în spatele
viciului de a nu mai fi copil
e un păcat ancestral să crezi
că mâine există pentru oricine
e sinucidere curată să îți spui
pe nume: muritor

deșert

am găsit niște prăjiturele 

pe care nu le-am mâncat

niște poze cu pisici pe care

nu le-am salvat

atât de vinovat de trecerea

timpului axiomă a regretului

și motiv de a da cu mopul

oricum nu lucește nimic

ochii oricum nu îmi zic nimic

am găsit niște prăjiturele

aromate ca părul tău veninos

oricum fiecare om

îmi amintește de ziua în care

de fapt era noapte

și mă mințeai că nu sunt singur

de atunci tot ce ating

e al tău

și mă întreb 

de ce m-ai inventat

și când se termină

instinctul

de a fi fost viu doar când 

Tu

anti-climacus

incursiuni în maladia speranței
hehe asta să faceți voi cei vii
eu apostrofez magnetismul visării
mele că numai visarea e a mea
și prea scurtă
secreția personală a lipsei
de personalitate nu doare nimic
e efervescență auto-suficientă
nu se mișcă
decât metafizic și ludic
se mișcă balaurul vidat printre atâtea
tenii socio-călduroase !!naivilor!!
mi-am văzut spatele și nu e haos nici gri nici rece
doar un fel de nemo-moralitate
de ce am început totuși cu speranța
e doar un cuvânt
ca și voința credința libertatea ființa
ce fleacuri
deschideți morga uite aici cuvânt solid
m o r g a
...
da' deschideți odată am venit
să îmi caut sufletul pereche
să sângerez autopsia Timpului
să mă-mbălsămez în nevralgia neFericirii
și din cenușa-mi neagră să urlu-mprăștiat
"nebun și făr' de cald, dar tot am existat"