vineri, 30 decembrie 2016
number 10
de nicăieri un strop de răgaz . știu că ei vor să se certe cu mine . vor ei asta oare ? vă rog așteptați până tivul este gata . știu că ei nu mă aud sau poate nu au urechi . aici este cuptorul din lemn . ei îl caută deși probabil nu îl vor . poate sunt ca mine poate nu știu ce caută . se apropie momentul nu știu dacă suntem pregătiți . măcar nu sunt singur stați nu ce faceți nu intrați acolo . acolo arzi apoi îți e frig . s-a terminat pauza . . .
marți, 27 decembrie 2016
din damigeană
listening to Loolacoma - Nature Abhors A Void.
unii simte drama conștiinței, alții se duce spre diracdelta-ul neurochimic
#prostverbțărănezk
0 likes 0 comments 0 shares
#prostverbțărănezk
0 likes 0 comments 0 shares
Jacknife Lee - Making Me Money (switch remix)
marx ≡ mt_rand(religion, alienation) & define("socialism", "!capitalism") & trigger_error("diamat?!", E_USER_ERROR)
fantaisie-impromptu
din caleașcă iau târziul îl plasez
la căldură sisif îmi arată stânca
"uite omule asta ești tu !" nu
știu unde dar parcă aveam și
o damigeană cu creștinism
sturm und drang ?!
furcht ! angst !!
sâmbătă, 24 decembrie 2016
protometehne
*unu*
privire aruncată pereților interiori
plante tropicale trăiesc
grație termopanelor
*doi*
catatonie
liniște polifonică
clipește dacă înțelegi
*trei*
lucifer vinde pe craigslist
motor nou pentru
arca lui noe
*patru*
teatru
doi desculți
se îmbrățișează
*cinci*
al optulea ghinion al lumii
ultimul filon de aer
e apolitic
*șase*
fericire
destinatar: psihopomp
semnat un filatelist înrăit
*șapte*
proverbul generației omega
extraterestrul sfințește
locul și timpul
*opt*
baba-oarba
te-am atins te strig
adamee ! evaa ! șarpee !
*nouă*
after-party-ul cel de taină
unu din doisprezece
va fura băutură
*zece*
statuile firii
sfărâm-o pe prima
ca s-o lustruiești pe ultima
sâmbătă, 17 decembrie 2016
natura naturans
să duc gunoiul și să te feresc de gunoaie,
să țin umbrela în timp ce dansăm în ploaie.
ăsta mic din capul meu a fost dresat să tacă
și când s-a enervat au apărut alții mici și s-au
vorbit să tacă
dar iată, clipa se dilată. ești lângă mine sau în mine
vom fi ca niciodată. nici gând, nici apăsare, nici da,
nici nu, doar "știu că sunt, căci știu că ești"...și clipa
se înalță
e simplu cauți în mine ce nu ai în tine și descoperi că
ai avut-o mereu: e iubire.
e simplu caut în tine ce am în mine și descoper că
o vom avea mereu: nemurire.
să țin umbrela în timp ce dansăm în ploaie.
ăsta mic din capul meu a fost dresat să tacă
și când s-a enervat au apărut alții mici și s-au
vorbit să tacă
dar iată, clipa se dilată. ești lângă mine sau în mine
vom fi ca niciodată. nici gând, nici apăsare, nici da,
nici nu, doar "știu că sunt, căci știu că ești"...și clipa
se înalță
e simplu cauți în mine ce nu ai în tine și descoperi că
ai avut-o mereu: e iubire.
e simplu caut în tine ce am în mine și descoper că
o vom avea mereu: nemurire.
Luna Dulce - Aproape
percuție slabă țfțf țfțf
amestec în frișca selenară
cu arătătorul gust aah
ce coji crude s-au spart crud în
crude lunații
mică siluetă -o umbră- disting o
pălărie călărețul mă trage cu funia
peste scările transparente urcăm
lovesc fiecare scară cu capul tresar
sub mine au rămas clopote și multă
ceață tresar lovesc scările poc mai
pierd un gând poc încă o amintire
amețesc în călătoria selenară
ajuns la ultima treaptă îmi pierd cunoștința
ce lună spumoasă,
dulce,
aproape...
percuție slabă sțsț sțsț
amestec în frișca selenară
cu arătătorul gust aah
ce coji crude s-au spart crud în
crude lunații
mică siluetă -o umbră- disting o
pălărie călărețul mă trage cu funia
peste scările transparente urcăm
lovesc fiecare scară cu capul tresar
sub mine au rămas clopote și multă
ceață tresar lovesc scările poc mai
pierd un gând poc încă o amintire
amețesc în călătoria selenară
ajuns la ultima treaptă îmi pierd cunoștința
ce lună spumoasă,
dulce,
aproape...
percuție slabă sțsț sțsț
vineri, 2 decembrie 2016
redux
purgatoriul este heuristic? nu știu, aș
putea afirma că totul e relativ, am ci-
tit eu într-o analiză a discuției lui Ein-
stein cu Bohr...cică ce ar fi spus Spi-
noza...am uitat, am șters, m-am pi-
păit...de aici căutarea definiției de su-
flet, e categorială sau dimensională?
cuvintele mari cerșesc o divagare per-
ceptuală...ochii văd înăuntru, se întorc î-
năuntru, răscolesc valențele amintirilor a-
mintite vag și strigă înspre...mine? eul e-
sențial, propriocepție în aval, dorință do-
minantă, măști androgine, zâmbet latent de
sânge clocotind, vis prelungit în căldură ne-
singulară. Da, ochii strigă...ochii mei dau naș-
tere Sufletului-necuvânt-nesceptic-nescientologic a-
dică Vreau Să Iubesc Să Nu Mă Mai Opresc
putea afirma că totul e relativ, am ci-
tit eu într-o analiză a discuției lui Ein-
stein cu Bohr...cică ce ar fi spus Spi-
noza...am uitat, am șters, m-am pi-
păit...de aici căutarea definiției de su-
flet, e categorială sau dimensională?
cuvintele mari cerșesc o divagare per-
ceptuală...ochii văd înăuntru, se întorc î-
năuntru, răscolesc valențele amintirilor a-
mintite vag și strigă înspre...mine? eul e-
sențial, propriocepție în aval, dorință do-
minantă, măști androgine, zâmbet latent de
sânge clocotind, vis prelungit în căldură ne-
singulară. Da, ochii strigă...ochii mei dau naș-
tere Sufletului-necuvânt-nesceptic-nescientologic a-
dică Vreau Să Iubesc Să Nu Mă Mai Opresc
miercuri, 23 noiembrie 2016
mai mult ca defectul
-----] [-----
pistoane pe plămâno-inimă sau
din toți rărunchii te strig te chem sau
asteriscuri de sârmă ghimpată arunc sau
în înapoi în josul paginii te voi renaște adică
fiecare poză-să-nu-te-uit implodează cu ecou
rugina coatelor mi se scurge în rugina genunchilor
Da - bipbip bipbip - Da {strop ca un elastic ne unește în dans sălbatic}
-----] [-----
oul-copil face saltul {Iubirea - carnea din care mușcă Zeul}
Tu -bipbip bipbip - Tu {din virgulă în punct sau , . sau . , sau , . , adică . . .}
pistoane pe plămâno-inimă sau
din toți rărunchii te strig te chem sau
asteriscuri de sârmă ghimpată arunc sau
în înapoi în josul paginii te voi renaște adică
fiecare poză-să-nu-te-uit implodează cu ecou
rugina coatelor mi se scurge în rugina genunchilor
Da - bipbip bipbip - Da {strop ca un elastic ne unește în dans sălbatic}
-----] [-----
oul-copil face saltul {Iubirea - carnea din care mușcă Zeul}
Tu -bipbip bipbip - Tu {din virgulă în punct sau , . sau . , sau , . , adică . . .}
marți, 22 noiembrie 2016
senza la luce dei tuoi occhi
tălpi goale pe nisip un mic cerc astral
sigiliu de căldură pliez litere în scrisori
pliate tălpi goale pe zăpadă un nou zig
zag un mic sertar de litere arse în scrisori
arse aici și acum îți zâmbesc occipital
aripi goale desprinse din rădăcini în
hibernare îmi înalț telepatia stau pe nisip
pe zăpadă stau semeț înălțat pe călcâiele
sinapselor prin fulgii de nisip prin firele de
zăpadă îți caut degetele stau peste mine
perpendicular pe mine aici și acum îmi
zâmbești orbital (...
litere cosmice în
scrisori cosmice
...)
sigiliu de căldură pliez litere în scrisori
pliate tălpi goale pe zăpadă un nou zig
zag un mic sertar de litere arse în scrisori
arse aici și acum îți zâmbesc occipital
aripi goale desprinse din rădăcini în
hibernare îmi înalț telepatia stau pe nisip
pe zăpadă stau semeț înălțat pe călcâiele
sinapselor prin fulgii de nisip prin firele de
zăpadă îți caut degetele stau peste mine
perpendicular pe mine aici și acum îmi
zâmbești orbital (...
litere cosmice în
scrisori cosmice
...)
bucăți rupte lipite de bucăți rupte
mănânc melci în drum spre tine cochi
lia lor în cochilia mea raritatea lor
surpriza mea ochii ți-i înfig adânc în ochi
cortina lor mă ține în afara mea țes pân
za rostogolesc melci număr mic ce wow
ochii ți-i trag după mine în orbirea mea
surpriza lor mănânc rar în drum spre tine
rostogolirea lor cade pânza cad ochii mei ros
togolirea lor melcii mă țin în afara melcilor mă
nânc ziduri cochilii surpriza ochilor zâmbet de
mâncător de melci cade cortina rostogolesc mel
cii pânza cade mănânc surpriza ochii tăi rostogo
lirea mea mănânc pânză și ochi și drumul spre tine
vin
lia lor în cochilia mea raritatea lor
surpriza mea ochii ți-i înfig adânc în ochi
cortina lor mă ține în afara mea țes pân
za rostogolesc melci număr mic ce wow
ochii ți-i trag după mine în orbirea mea
surpriza lor mănânc rar în drum spre tine
rostogolirea lor cade pânza cad ochii mei ros
togolirea lor melcii mă țin în afara melcilor mă
nânc ziduri cochilii surpriza ochilor zâmbet de
mâncător de melci cade cortina rostogolesc mel
cii pânza cade mănânc surpriza ochii tăi rostogo
lirea mea mănânc pânză și ochi și drumul spre tine
vin
vineri, 11 noiembrie 2016
distal
senzații tăiate de alte senzații(tăietura
vine mereu din dreapta jos înspre stânga sus)
merg pe străzi scopul e să nu mai merg pe
străzi tăiate de alte străzi nu știu de unde vine
tăietura asta grăbesc pasul sunt aproape?
ajung. mă opresc. scopuri tăiate de alte scopuri
(tăietura e ca o fugă de șobolan prin spatele
pleoapei) degete inegale apasă inegal pe
umbre tăiate inegal încă o tăietură pe care n-o
înțeleg astea sunt părți din mine?
ce lacrimi ciunte...
mercenarule !
vine mereu din dreapta jos înspre stânga sus)
merg pe străzi scopul e să nu mai merg pe
străzi tăiate de alte străzi nu știu de unde vine
tăietura asta grăbesc pasul sunt aproape?
ajung. mă opresc. scopuri tăiate de alte scopuri
(tăietura e ca o fugă de șobolan prin spatele
pleoapei) degete inegale apasă inegal pe
umbre tăiate inegal încă o tăietură pe care n-o
înțeleg astea sunt părți din mine?
ce lacrimi ciunte...
mercenarule !
sâmbătă, 5 noiembrie 2016
minciunică frumușică - o prăjiturică
mie nu îmi ia mult ca să spun ce am de spus:
ești sudoku plus cub rubik ai zâmbit am plâns...
îmi ia însă foarte mult să accept ce-am spus:
AICI NU ERA NIMIC ... deodată, am puls.
Shimaru Kai - personaj principal într-o animație post-apocaliptică
nu mai sunt tablouri, doar urme de cuie
în perete. pe aici se învârte supereroul,
căutând câte ceva de salvat printre cioburi de
oglinzi. (îmi aprind jumătatea de țigară)
visam să fiu actor caracter personaj narator
regizor sculptor wrestler președinte și am
ajuns un pofticios pe platoul altui pofticios min-
cinoaso, minciună mai mare decât a minți
despre un mincinos nu este!
jucăușo, joacă mai plăcută decât să te joci cu
jucăriile (noastre) stricate nu există!
suntem splendizi! păcat că
nu mai sunt tablouri...
nu mai sunt oglinzi...
în perete. pe aici se învârte supereroul,
căutând câte ceva de salvat printre cioburi de
oglinzi. (îmi aprind jumătatea de țigară)
visam să fiu actor caracter personaj narator
regizor sculptor wrestler președinte și am
ajuns un pofticios pe platoul altui pofticios min-
cinoaso, minciună mai mare decât a minți
despre un mincinos nu este!
jucăușo, joacă mai plăcută decât să te joci cu
jucăriile (noastre) stricate nu există!
suntem splendizi! păcat că
nu mai sunt tablouri...
nu mai sunt oglinzi...
luni, 31 octombrie 2016
tanatoprassi
sim
t că mă stin
g spun agoniei iubit
o stinge tot hai să tăcem electri
c transpirație viol lucifer sinestezie îmbălsămar
e
t că mă stin
g spun agoniei iubit
o stinge tot hai să tăcem electri
c transpirație viol lucifer sinestezie îmbălsămar
e
duminică, 30 octombrie 2016
crez
Poezia este trei lucruri simultan:
vârful de ac înțepând poetul,
sângele de pe vârful de ac,
durerea eliberării.
vârful de ac înțepând poetul,
sângele de pe vârful de ac,
durerea eliberării.
POV
el va muri și copiii le vor
povesti nepoților despre el
doar când îi vor învăța cuvântul
"regret"
"regret"
această linie de cuvinte acest vers este un motor de navetă spațială
el voia planeta lui și o voia
mov lila violet sau orice făcut din sânge și văzduh
închisese ochii - carburant
zbori la
naiba zbori !
mami
mai
avem
înghețată
de
coacăze
?
deep calleth unto deep
timpul nu e o constată femeia relativă
(adică implicată în multe relații)
au fost și alții acolo unde magnetice
am descopernicus un leu m-a mușcat
Au Au Au număr atomic 79
nihilism nehilarism masonchism
(adică implicată în multe relații)
au fost și alții acolo unde magnetice
am descopernicus un leu m-a mușcat
Au Au Au număr atomic 79
nihilism nehilarism masonchism
sâmbătă, 29 octombrie 2016
burial - come down to us
ziceam pe la toți ăștia din bodegile
de pe strada sinea mea că vreau
să scriu o carte și să mor
m-a auzit cerberus s-a uitat la ceas
s-au uitat unii la alții și mi-a zis
nu acum tu nu ieși acum
frate puteam să jur că am două
mâini zece
degete
"da
nu-i rău
dar nici bine nu-i
hai înapoi la poezie"
de pe strada sinea mea că vreau
să scriu o carte și să mor
m-a auzit cerberus s-a uitat la ceas
s-au uitat unii la alții și mi-a zis
nu acum tu nu ieși acum
frate puteam să jur că am două
mâini zece
degete
"da
nu-i rău
dar nici bine nu-i
hai înapoi la poezie"
joi, 29 septembrie 2016
William Kraft: The Sublime and the Beautiful (1979) I. Notes From The Underground (Dostoyevsky)
But the period of my dissipation would end
and I always felt sick afterward.
It was followed by remorse—I tried to drive it away.
I got too sick.
By degrees, however, I grew used to that too.
I grew used to everything, that is, I did not regrow used to it,
but rather I voluntarily resigned myself to enduring it.
But I had a means of escape
that reconciled everything—that was
to find refuge
in ‘the sublime and the beautiful',
in dreams.
Dreams were particularly sweet and vivid
after a little
vice;
they came
with remorse
and
with
tears,
with positive intoxication,
of such happiness,
that there was not the faintest trace of irony within me, on my honour.
I had faith, hope, love.
That was just it.
I believed blindly at such times that by some miracle,
through some external circumstance, all this
would suddenly open out, expand; that suddenly a vista of
suitable activity—beneficial, good, and, above all,
ready made, would rise up before me—and I should come out into the
light of day, almost riding a white horse and crowned with
laurel.
And what love, oh Lord, what love I felt
at times in those dreams of mine!
In those ‘flights into the sublime and the beautiful";
Though, oh, though it was fantastic love,
though it was never applied to anything human in reality,
yet there was so much love of this love that
afterward one did not feel the impulse to apply it in reality;
that would have been a superfluous luxury.
Everything, however, always passed satisfactorily by a lazy and fascinating
transition into the sphere of art, that is, into the beautiful
forms of life, readinate(lying ready), violutely(?largely) stolen
from the poets and novelists and adapted to all sorts of needs and uses.
I, for instance, was triumphant over everyone;
everyone, of course, lay in the dust and was forced
to recognise my superiority spontaneously and I forgave them all.
I, a famous poet and a courtier, fell in love.
I inherited countless millions and immediately devoted
them to humanity, and at the same time I confessed before
all the people my shameful deeds,
which, of course, were not merely shameful, but contained an enormous amount of the
'sublime and the beautiful', something in the Manfred style.
Everyone would weep and kiss me(what idiots they would be if they did not).
I would go bare and hungry teaching new ideas and fighting
a victorious Austerlitz against the reactionaries.
The march would sound, an amnesty would be declared, the Pope
would agree to retire from Rome to Brazil; then a swing(?) for the whole of Italy
at the Villa Borghese on the shores of Lake Como, Lake Como would be moved to Rome.
and I always felt sick afterward.
It was followed by remorse—I tried to drive it away.
I got too sick.
By degrees, however, I grew used to that too.
I grew used to everything, that is, I did not regrow used to it,
but rather I voluntarily resigned myself to enduring it.
But I had a means of escape
that reconciled everything—that was
to find refuge
in ‘the sublime and the beautiful',
in dreams.
Dreams were particularly sweet and vivid
after a little
vice;
they came
with remorse
and
with
tears,
with positive intoxication,
of such happiness,
that there was not the faintest trace of irony within me, on my honour.
I had faith, hope, love.
That was just it.
I believed blindly at such times that by some miracle,
through some external circumstance, all this
would suddenly open out, expand; that suddenly a vista of
suitable activity—beneficial, good, and, above all,
ready made, would rise up before me—and I should come out into the
light of day, almost riding a white horse and crowned with
laurel.
And what love, oh Lord, what love I felt
at times in those dreams of mine!
In those ‘flights into the sublime and the beautiful";
Though, oh, though it was fantastic love,
though it was never applied to anything human in reality,
yet there was so much love of this love that
afterward one did not feel the impulse to apply it in reality;
that would have been a superfluous luxury.
Everything, however, always passed satisfactorily by a lazy and fascinating
transition into the sphere of art, that is, into the beautiful
forms of life, readinate(lying ready), violutely(?largely) stolen
from the poets and novelists and adapted to all sorts of needs and uses.
I, for instance, was triumphant over everyone;
everyone, of course, lay in the dust and was forced
to recognise my superiority spontaneously and I forgave them all.
I, a famous poet and a courtier, fell in love.
I inherited countless millions and immediately devoted
them to humanity, and at the same time I confessed before
all the people my shameful deeds,
which, of course, were not merely shameful, but contained an enormous amount of the
'sublime and the beautiful', something in the Manfred style.
Everyone would weep and kiss me(what idiots they would be if they did not).
I would go bare and hungry teaching new ideas and fighting
a victorious Austerlitz against the reactionaries.
The march would sound, an amnesty would be declared, the Pope
would agree to retire from Rome to Brazil; then a swing(?) for the whole of Italy
at the Villa Borghese on the shores of Lake Como, Lake Como would be moved to Rome.
steluțe strâmbe
dincolo de aspectul temporal
și
fără a implica deloc dimensiunea spațială,
haide să tragem linie:
------------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------------
băiatul se întreba ce este Focul, tânjea la el,
așa că l-a intuit și a creat un foc mai mic
cu care să se joace...
el însă se născuse cu Focul în el
și
când și-a dat seama de asta,
a explodat...
nu a mai rămas
nici scrum,
nici fum,
decât
Poetul
așa că l-a intuit și a creat un foc mai mic
cu care să se joace...
el însă se născuse cu Focul în el
și
când și-a dat seama de asta,
a explodat...
nu a mai rămas
nici scrum,
nici fum,
decât
Poetul
vineri, 23 septembrie 2016
not an exit
e o gaură în cortină, stimate regizor...
știți voi câte vieți s-au pierdut pe scena asta?
uite fătuca asta, actriță genială de altfel,
tocmai a refuzat rolul principal, ea nu vrea să fie
curvă.
pe mine conducerea m-a pus la căutarea de noi
talente...sectorul scouting l-au numit.
așa că am găsit candidatul perfect, în doar
patruzecișiopt de ore...i-am semnat contractul,
apoi
au început repetițiile. el
continua să fie nemulțumit de final:
"e o gaură în cortină, stimate regizor..."
grapevine
l-am văzut pe omul vis
oceanul ne pândește pe toți
moluscă moluscă
moluscă moluscă
am zis nu de la nuînsuflețit
duminică, 11 septembrie 2016
mai cu chichițe
s-au dus cuvintele astea
nu mai sunt decât
celelalte
a început epoca haosului
adică
se umple
se golește
se duce
stă
pleacă înapoi
uită
se simte vinovat că a uitat
plânge
apoi zâmbește
se umple
se golește
sâmbătă, 27 august 2016
Ultimul vers - cu Andra Elena
O pensulă ruptă, o cortină prăfuită,
O scenă pustie, viori dezacordate-
Pe căruntul artist visarea îl plimbă
Cu harpe-n surdină pe note de moarte.
A luat și amintirea, și iubirea, și vina,
Le-a ascuns în strofa uitată-n cenzuri,
A smuls seva brută, a băut și lumina...
Din rolul vechi de Athos, azi joacă doar nebuni.
Când ultimul vers îl va cuprinde-n brațe
Și cea din urmă gamă va plânge-n contrabas,
Îl vor striga pe nume prin stelele semețe
Muzele care așteaptă de-un secol acel vals.
O scenă pustie, viori dezacordate-
Pe căruntul artist visarea îl plimbă
Cu harpe-n surdină pe note de moarte.
A luat și amintirea, și iubirea, și vina,
Le-a ascuns în strofa uitată-n cenzuri,
A smuls seva brută, a băut și lumina...
Din rolul vechi de Athos, azi joacă doar nebuni.
Când ultimul vers îl va cuprinde-n brațe
Și cea din urmă gamă va plânge-n contrabas,
Îl vor striga pe nume prin stelele semețe
Muzele care așteaptă de-un secol acel vals.
duminică, 21 august 2016
voice #2
nu uita să cânți la final
divinitatea e simplă
cinci petale se deschid
încet te schimbi
mă schimb?
te mint
sâmbătă, 20 august 2016
voice #1
atunci când nu mai e lumină, când nu te mai poți mișca
lumea asta nu mai e lumea ta
astăzi nu a contat deloc îți zici în seama ta
fumând ca și cum e ultima
e ultima
e ultima
duminică, 31 iulie 2016
la piovra
-Scrii mult de obicei?
-Nu trăiesc mult de obicei.
-Scrii mult de obicei?
-Nu, trăiesc mult de obicei.
-Scrii mult de obicei?
-Nu trăiesc. Mut, de obicei.
-Scrii mult de obicei?
-Nu trăiesc mult de obicei.
-Scrii mult de obicei?
-Nu, trăiesc mult de obicei.
-Scrii mult de obicei?
-Nu trăiesc. Mut, de obicei.
-Scrii mult de obicei?
joi, 28 iulie 2016
le cadavre exquis boira le vin nouveau
nu vreau să zic nimic vreau să vă dați voi seama
de pe fața mea că îmi e sete
nu vreau să beau ceva anume vreau să aleagă
barmanița ce cum și cât
nu, nu vreau nici să ridic paharul de unul singur
vă rog, stropiți-mi buzele, limba, cerul gurii,
lăsați să curgă, ca mai apoi să vă povestesc
cum am ajuns eu aici. de fapt, o să v-arăt.
pe-acolo, da, pe Ușa Amintirilor
luni, 25 iulie 2016
retro-anamneză
i-am spus perceptorului meu
-care e bonom din fire-
că am în plan pensionarea
"dar cum tovarășe și cum rămâne
cu hortensiile cu fratele ciung
ce se va alege de cantina
săracilor și unde vom transfera
echipamentul ăsta așa scump
din dumneavoastră - în eter?"
am zâmbit și i-am înmânat un bilețel
"aici aveți toate instrucțiunile"
(nu ne permitem să ne tutuim)
(nu ne permitem să ne tutuim)
pe bilețel scrisesem
"www.haosliterar.blogspot.ro"
luni, 18 iulie 2016
arca liberalului Noe
pahar plin cu fetuși se crapă
mă trezesc dansând pe cioburi
nici nu contează ce ar zice tanti Z
dar eu tot mă gândesc la ce ar zice
20% ChNaO4 80% cacao
asta pun peste tălpi și hâdul
se transformă copiii nu au mai murit
arginții nu s-au mai furat
barman mai stai cu paharele Pandorei
limba mă arde dinții îmi cad
dar beau și sparg și mă vindec
mulțumesc vieții pentru că suntem mulți
tanti Z nu știe ce e aia Pandora dar și ea
mulțumește
că suntem puțin
we're in the same boat, but who
knows how to build The Boat?
duminică, 17 iulie 2016
artsuhtaraz
te găsești împrumutat de
viziunea altora ascunși în
derive adiacente cu tine
desigur acest grup select
de păsări apoplectice
nu îți va oferi decât
încleștarea pumnului
scurgerea nisipului
și mersul grăbit
grăbit înspre
Tensiunea Retroacțiunii
zeița adormită a iubit
și ea odată un fiu de
tâmplar ceea ce nu știa
ea însă:
tâmplarul era neîndemânatic
și fiul său voia mai mult
deci a plecat
haideți să sărbătorim a venit
am așteptat mult acum însă chiar
există
are
ochi de oglindă
degete de femeie
zâmbet de floare
și mai ales
are Vocea
Aoleu! a zis negustoreasa
Aoleu! au zis și ceilalți
Și în cor au strigat "Nu vrem !"
viziunea altora ascunși în
derive adiacente cu tine
desigur acest grup select
de păsări apoplectice
nu îți va oferi decât
încleștarea pumnului
scurgerea nisipului
și mersul grăbit
grăbit înspre
Tensiunea Retroacțiunii
zeița adormită a iubit
și ea odată un fiu de
tâmplar ceea ce nu știa
ea însă:
tâmplarul era neîndemânatic
și fiul său voia mai mult
deci a plecat
haideți să sărbătorim a venit
am așteptat mult acum însă chiar
există
are
ochi de oglindă
degete de femeie
zâmbet de floare
și mai ales
are Vocea
Aoleu! a zis negustoreasa
Aoleu! au zis și ceilalți
Și în cor au strigat "Nu vrem !"
marți, 28 iunie 2016
obliquity
mai am o felie de ruladă tăiată
ce bucurie nu mai trebuie să spăl
cuțitul n-am mâncat-o desigur
aș putea să întreb hei uite
(nu mai trebuie să spălăm cuțitul)
mănâncă tu felia asta dar nu.
totul de fapt e reflexiv de exemplu
eu îmi visez o continuare
dar e doar monolog
ca atunci când spălarea cuțitului
devine dulce:
apă burete nu te tăia și
nu uita
că
a
fost
dulce
ce bucurie nu mai trebuie să spăl
cuțitul n-am mâncat-o desigur
aș putea să întreb hei uite
(nu mai trebuie să spălăm cuțitul)
mănâncă tu felia asta dar nu.
totul de fapt e reflexiv de exemplu
eu îmi visez o continuare
dar e doar monolog
ca atunci când spălarea cuțitului
devine dulce:
apă burete nu te tăia și
nu uita
că
a
fost
dulce
duminică, 19 iunie 2016
nu o dau la nimenea
ies din apartament - nu e casa mea
evit vecinii de la bancă - nu e treaba mea
îmi cumpăr zece țigări - nu e viciul meu
arunc pachetul gol - nu e golul meu
fețe de pe stradă - nu sunt ale mele
case de pariuri - nu sunt ale mele
am o țigară aprinsă - nu e plăcerea mea
privit în urmă - nu e durerea mea
copii jucându-se - nu e joaca mea
cabinet de psihiatrie - nu e boala mea
terasă cu bere rece - nu e răcoarea mea
o jegoasă la intersecție - nu e mizeria mea
trecere de pietoni - nu e așteptarea mea
bătrân cu pălărie - nu e acoperământul meu
multe bănci goale - nu sunt repausul meu
teniși cu șireturi murdare - nu sunt avântul meu
mașină de înghețată - nu e topirea mea
30+ celsius pe panoul farmaciei - nu e clima mea
scara de bloc a fostei iubite - nu e amintirea mea
parcă am mai fumat o țigară - nu a fost a mea
tineri la fast food - nu e foamea mea
portofelul de la avon - nu e al meu
mai am cîțiva lei - nu e valoarea mea
nu îmi cumpăr nimic - nu e nimicul meu
încă o trecere de pietoni - nu e alegerea mea
ocolesc balta - nu e reflexia mea
parcare cu mașini prăfuite - nu e a mea
pe potecă frică de câini - nu e a mea
apă în stânga ștrand în dreapta - nu sunt limitele mele
pomi după pomi coșuri după coșuri - nu e repetiția mea
privit în jos - nu e îndoiala mea
chiștoace pe trotuar - nu sunt plămânii mei
"3+350" pe balustradă - nu e plasarea mea
ăștia doi poate îmi cer o țigară - nu e anxietatea mea
nu înțeleg pescarii - nu e neștiința mea
se termină trotuarul - nu e confortul meu
o cruce de mormânt - nu e surâsul meu
nu voi ajunge unde cred eu - nu e drumul meu
alții care nu mă bagă în seamă - nu e vina mea
apa devine mai murdară - nu e devenirea mea
oare pe aici sunt câini oare începe ploaia - nu sunt dilemele mele
e clar că nu știu unde mă duc - nu e certitudinea mea
aici mă voi opri - nu e decizia mea
încă o țigară nu e țigara mea nu e bricheta mea nu e apăsatul meu nu e gazul meu nu e vântul meu nu sunt reîncercările mele nu e fumul meu nu sunt buzele mele nu e inhalarea mea tot ce urmează nu e al meu toate astea nu sunt ale mele Totul ăsta nu sunt eu
evit vecinii de la bancă - nu e treaba mea
îmi cumpăr zece țigări - nu e viciul meu
arunc pachetul gol - nu e golul meu
fețe de pe stradă - nu sunt ale mele
case de pariuri - nu sunt ale mele
am o țigară aprinsă - nu e plăcerea mea
privit în urmă - nu e durerea mea
copii jucându-se - nu e joaca mea
cabinet de psihiatrie - nu e boala mea
terasă cu bere rece - nu e răcoarea mea
o jegoasă la intersecție - nu e mizeria mea
trecere de pietoni - nu e așteptarea mea
bătrân cu pălărie - nu e acoperământul meu
multe bănci goale - nu sunt repausul meu
teniși cu șireturi murdare - nu sunt avântul meu
mașină de înghețată - nu e topirea mea
30+ celsius pe panoul farmaciei - nu e clima mea
scara de bloc a fostei iubite - nu e amintirea mea
parcă am mai fumat o țigară - nu a fost a mea
tineri la fast food - nu e foamea mea
portofelul de la avon - nu e al meu
mai am cîțiva lei - nu e valoarea mea
nu îmi cumpăr nimic - nu e nimicul meu
încă o trecere de pietoni - nu e alegerea mea
ocolesc balta - nu e reflexia mea
parcare cu mașini prăfuite - nu e a mea
pe potecă frică de câini - nu e a mea
apă în stânga ștrand în dreapta - nu sunt limitele mele
pomi după pomi coșuri după coșuri - nu e repetiția mea
privit în jos - nu e îndoiala mea
chiștoace pe trotuar - nu sunt plămânii mei
"3+350" pe balustradă - nu e plasarea mea
ăștia doi poate îmi cer o țigară - nu e anxietatea mea
nu înțeleg pescarii - nu e neștiința mea
se termină trotuarul - nu e confortul meu
o cruce de mormânt - nu e surâsul meu
nu voi ajunge unde cred eu - nu e drumul meu
alții care nu mă bagă în seamă - nu e vina mea
apa devine mai murdară - nu e devenirea mea
oare pe aici sunt câini oare începe ploaia - nu sunt dilemele mele
e clar că nu știu unde mă duc - nu e certitudinea mea
aici mă voi opri - nu e decizia mea
încă o țigară nu e țigara mea nu e bricheta mea nu e apăsatul meu nu e gazul meu nu e vântul meu nu sunt reîncercările mele nu e fumul meu nu sunt buzele mele nu e inhalarea mea tot ce urmează nu e al meu toate astea nu sunt ale mele Totul ăsta nu sunt eu
duminică, 8 mai 2016
je m'en veux
oh mă conduce nesănătos
ești nebun sau din alt cosmos
cât timp o să mai rătăcesc
oh it's driving me insane e un test
ce ai putea să-mi spui tu mie
nu știu dar spune-mi orice
sunt un ac fără gămălie
folosește-mă nu sunt rece
youtube punct com și ascultă
simte-te om nu orice cârpă
iubește ceva atinge o pulpă
ține pistolul la a altuia tâmplă
n-auzi? te cheamă...bă, mi-e teamă
ești nebun sau din alt cosmos
cât timp o să mai rătăcesc
oh it's driving me insane e un test
ce ai putea să-mi spui tu mie
nu știu dar spune-mi orice
sunt un ac fără gămălie
folosește-mă nu sunt rece
youtube punct com și ascultă
simte-te om nu orice cârpă
iubește ceva atinge o pulpă
ține pistolul la a altuia tâmplă
n-auzi? te cheamă...bă, mi-e teamă
sâmbătă, 7 mai 2016
Iuri Gagarin pe trotinetă
Nu-mi îndemna tu mâna spre pană !
În van lași semne de faptă bună,
Mai bine scornești tertipuri, dar ai
grijă că nu iese înțelepciune din mătrețuri.
Te salut, parc singuratic, șuvoiul timpurilor
noastre, curge-mi din ochi...iar pacea creatorilor
stoarcă trupurile de jind -vezi legea lupilor- pagina șapte.
Văduva și pruncul, din nou fapte bune împerecheate,
când capul nu ascultă de picior și datina cade ca aprigi trăsnete.
Smintit e cel care muncește în parc în loc să guste din rouă.
Se cere iscusință, băiete, și ureche muzicală, vă zic eu vouă:
Din mătrețuri nu iese înțelepciune, cum din cinste nu iese vreo minune.
În van lași semne de faptă bună,
Mai bine scornești tertipuri, dar ai
grijă că nu iese înțelepciune din mătrețuri.
Te salut, parc singuratic, șuvoiul timpurilor
noastre, curge-mi din ochi...iar pacea creatorilor
stoarcă trupurile de jind -vezi legea lupilor- pagina șapte.
Văduva și pruncul, din nou fapte bune împerecheate,
când capul nu ascultă de picior și datina cade ca aprigi trăsnete.
Smintit e cel care muncește în parc în loc să guste din rouă.
Se cere iscusință, băiete, și ureche muzicală, vă zic eu vouă:
Din mătrețuri nu iese înțelepciune, cum din cinste nu iese vreo minune.
joi, 14 aprilie 2016
îmi voi pierde mințile, nu vrei să le mături tu?
"bă deci știi cum am nevoie de dragoste ca de aer" zise bolnavul din mine
e greu să nu ai pentru ce trăi și
mai ales să nu înțelegi viața
am început să zic că o să o
aștept pe cea care înțelege că
nimic nu contează eu îmi zic multe
în capul meu cum ar fi "o să mori
singur și în chinuri nebun și urlând"
alo mă auzi, zi? hai să mă strângi în brațe
până nu ajung iar la perfuzii
e greu să nu ai pentru ce trăi și
mai ales să nu înțelegi viața
am început să zic că o să o
aștept pe cea care înțelege că
nimic nu contează eu îmi zic multe
în capul meu cum ar fi "o să mori
singur și în chinuri nebun și urlând"
alo mă auzi, zi? hai să mă strângi în brațe
până nu ajung iar la perfuzii
miercuri, 13 aprilie 2016
s-a rupt mânerul
am mâncat niște napolitane
și mi-am amintit numărul tău de telefon
nu știu cum, că nu îl memorasem
parcă nici nu îmi cumpărasem napolitane încă
dar voiam ceva dulce
și mi-am amintit numărul tău de telefon
nu știu cum, că nu îl memorasem
parcă nici nu îmi cumpărasem napolitane încă
dar voiam ceva dulce
sâmbătă, 26 martie 2016
le vent nous portera
ea visează să câștige la kiss fm și
coase aur biluțe și șnur negru
eu învăț zilnic de ce androidul
nu știa să spună bonjour
aici nu e vorba despre eu cu ea
aici am început să mă simt familie
de aici începe iertarea păcatelor
miercuri, 23 martie 2016
stenoză
dimensiunile Gândului se zbat
înecate de atâta efuziune
cât de curat este să te crezi șofer
prin intersecțiile meschine
am rădăcini, crengi, păreri de rău,
dar cât de greu e să spun "eu"
înecate de atâta efuziune
cât de curat este să te crezi șofer
prin intersecțiile meschine
am rădăcini, crengi, păreri de rău,
dar cât de greu e să spun "eu"
marți, 15 martie 2016
tonomat
peisaj de neuitat
borderline anticipat
redundant ca mia khalifa la gloryhole
ceasu' biologic cere alcool
robocop nu auzi că avem suflet
fii și tu băiat deștept bagă
nucleara la amanet și
investește în mai mult ca defect
recte stanleybet
borderline anticipat
redundant ca mia khalifa la gloryhole
ceasu' biologic cere alcool
robocop nu auzi că avem suflet
fii și tu băiat deștept bagă
nucleara la amanet și
investește în mai mult ca defect
recte stanleybet
luni, 14 martie 2016
S.ingura
eu nu sunt o idee străvezie
am mai văzut cuvinte și mi-au
fost coșmar am mai auzit voci
și nu mi-a fost de-ajuns dar tu
m-ai văzut idee străvezie
S.alcâmul îmi e leagăn
autogara încă așteaptă
am mai văzut cuvinte și mi-au
fost coșmar am mai auzit voci
și nu mi-a fost de-ajuns dar tu
m-ai văzut idee străvezie
S.alcâmul îmi e leagăn
autogara încă așteaptă
sâmbătă, 12 martie 2016
sensimilla
îmi știe numărul mă simte
oboseala măsea de minte
am uitat cum să viață
arta-i doar o prefață
oboseala măsea de minte
am uitat cum să viață
arta-i doar o prefață
miercuri, 9 martie 2016
turn off the lights
suntem specii diferite.
eu când mă piș controlez totul, pentru că observ totul
hetero-iubesc dintr-un singur motiv: curiozitate avidă
suntem specii diferite, unde ai văzut tu soldățea de plumb?
vreau să fut pumni în pereți din nou pentru că nu te pot cuprinde...
suntem specii menite.
it's never new
maybe just the perfume
yet with every you i grow uncanny
and there's no untwisted path to follow
just colored sparks
turn off the lights, would you?
eu când mă piș controlez totul, pentru că observ totul
hetero-iubesc dintr-un singur motiv: curiozitate avidă
suntem specii diferite, unde ai văzut tu soldățea de plumb?
vreau să fut pumni în pereți din nou pentru că nu te pot cuprinde...
suntem specii menite.
it's never new
maybe just the perfume
yet with every you i grow uncanny
and there's no untwisted path to follow
just colored sparks
turn off the lights, would you?
luni, 7 martie 2016
soto
apă și fântâna dinăuntrul picăturii
tandru și dinți puternici frânturi de
falange când țin batista e melodramă
este fiecare piept care mi-a rămas
ca să țin piept lasă-ți haina în antreu
e timpul să catalizăm timpul cum ar fi
să dansăm pe pistil de kadupul
până găsim triumviratul id-ego-superego
și apoi Dionisos și Apollo
dincolo
soto
tandru și dinți puternici frânturi de
falange când țin batista e melodramă
este fiecare piept care mi-a rămas
ca să țin piept lasă-ți haina în antreu
e timpul să catalizăm timpul cum ar fi
să dansăm pe pistil de kadupul
până găsim triumviratul id-ego-superego
și apoi Dionisos și Apollo
dincolo
soto
sâmbătă, 5 martie 2016
l'appel du vide
stăpâne, m-am întors, ajută-mă,
la mine-n suflet încă-i epoca de
piatră femeile mor dând naștere
păsări cad fără să ciripească
măcar o dată și viermii au uitat
să se târască. o altă fată
care m-așteaptă:
cald, zgomotos, mișcare browniană
satiri tropăind pe cărămidă udă
perechi de vulturi din mătase neagră
nori diformi picurând șnaps de pere
și ea dormind, visând sub stele.
m-auzi, stăpâne? am și eu vrere
la mine-n suflet încă-i epoca de
piatră femeile mor dând naștere
păsări cad fără să ciripească
măcar o dată și viermii au uitat
să se târască. o altă fată
care m-așteaptă:
cald, zgomotos, mișcare browniană
satiri tropăind pe cărămidă udă
perechi de vulturi din mătase neagră
nori diformi picurând șnaps de pere
și ea dormind, visând sub stele.
m-auzi, stăpâne? am și eu vrere
sâmbătă, 20 februarie 2016
pulameadirectdinrect
kazimir nu e poet nici eu nu sunt
îl ascult mă-ntrerup mă învârt
joc un joc cu șobolani alții m-au
numit șobolan și n-o să iau
ce.îmi.aparține
amcuvinteleînțurțuriidinmulțime
acum stop să o zic pe-aia dreaptă
amoral nu există doar arcaș cu o
săgeată ăstea-s flegme. Totul e
nonconformist
parașuta pașaportul și-un avocat
muist
viața asta nu-i pentru mine o să plec
și o să dau la clasa-ntâi Foarte Bine
am scris am zis și aștept următorul
acatist
îl ascult mă-ntrerup mă învârt
joc un joc cu șobolani alții m-au
numit șobolan și n-o să iau
ce.îmi.aparține
amcuvinteleînțurțuriidinmulțime
acum stop să o zic pe-aia dreaptă
amoral nu există doar arcaș cu o
săgeată ăstea-s flegme. Totul e
nonconformist
parașuta pașaportul și-un avocat
muist
viața asta nu-i pentru mine o să plec
și o să dau la clasa-ntâi Foarte Bine
am scris am zis și aștept următorul
acatist
joi, 18 februarie 2016
pruncul
eram copil era mereu vară aveam
câine de copil haine de copil
m-am trezit șoptesc "iar sunt în viață"
beau o cafea copilu-ngheață
de la dans picioarele mă ustură
în somnul ei până și moartea-i
tânără
câine de copil haine de copil
m-am trezit șoptesc "iar sunt în viață"
beau o cafea copilu-ngheață
de la dans picioarele mă ustură
în somnul ei până și moartea-i
tânără
duminică, 14 februarie 2016
ciupituri pe burta goală
(I)
m-am îmbrăcat în povestitor și te-amîntâlnit aveai două mărgele în urechi
aveai păsările sub unghie și mi-ai
arătat unde găsesc clubul de poezie
"prima pe dreapta întrebi de ileana"
mi-am aprins o țigară am aruncat-o
și surpriză nu știa nimeni cine e
ileana
(II)
mă uit pe telefon după numere vechi
să văd pe cine am uitat de tot
doi băieți lucrează în softwareul de
arhitectură vine ea în palton negru
își pune un pahar de ceai natural
scriu un număr la nimereală
sun și zic "alo mi-a expirat timpul"
ies și mă gândesc
"eu ca prostul beam cafea"
(III)
voi agonisi niște euro și voi pleca
prin țară mă voi opri doar prin
librării și biblioteci și când îmi
voi aminti că există și teatru
o să îți duc dorul și rolul
la întoarcere în autogară un afiș
ponosit "pentru dame nu contează"
o să mă întorc în vizuină
vineri, 12 februarie 2016
the meek shall inherit
mai știi când te-ai îmbătat în cămin și
plângeai după maică-ta mai știi când
vorbeai cu tâmpitul de pe wow despre
pornirea unei anarhii politice mondiale
mai știi tu răzvănel când ai plecat de la
examen ca să simți ploaia pe corp mai
știi primul nu știu dacă am ce să îți ofer
după sărutul de pe pod mai știi când
vomitai de la depresie și te-ai dus la
yoga ca să scapi mai știi când l-ai
cunoscut pe vlad și simțeai că aparții
mai știi când s-a spart prezervativul
mai știi paiul fumat cu lidia pe pink floyd
mai știi concertul linkin park wishwishwish
mai știi când ți se bloca gâtul în spital
mai știi degetele din germania-argentina
și iubirea
și pastilele
și pariurile
și cișmigiul
și pariurile cu iubirea
și bicicleta
și bicicleta în cișmigiu
și supradozele de pastile
și poeziile în cișmigiu
și dubstepul
și pierderea pariurilor cu iubirea
și totul sau nimic în iubire
și dubstepul lui vlad
și Ioana
mai știi mai știi mai știi
minciunile
grandomania
zeflemismul
mă mai știi?
plângeai după maică-ta mai știi când
vorbeai cu tâmpitul de pe wow despre
pornirea unei anarhii politice mondiale
mai știi tu răzvănel când ai plecat de la
examen ca să simți ploaia pe corp mai
știi primul nu știu dacă am ce să îți ofer
după sărutul de pe pod mai știi când
vomitai de la depresie și te-ai dus la
yoga ca să scapi mai știi când l-ai
cunoscut pe vlad și simțeai că aparții
mai știi când s-a spart prezervativul
mai știi paiul fumat cu lidia pe pink floyd
mai știi concertul linkin park wishwishwish
mai știi când ți se bloca gâtul în spital
mai știi degetele din germania-argentina
și iubirea
și pastilele
și pariurile
și cișmigiul
și pariurile cu iubirea
și bicicleta
și bicicleta în cișmigiu
și supradozele de pastile
și poeziile în cișmigiu
și dubstepul
și pierderea pariurilor cu iubirea
și totul sau nimic în iubire
și dubstepul lui vlad
și Ioana
mai știi mai știi mai știi
minciunile
grandomania
zeflemismul
mă mai știi?
marți, 9 februarie 2016
binaural
ascultă paharul plin cu scrum
sabia cu două tăișuri taie confuzia
oglinzi goale nu înseamnă om nebun
te lepezi? îmi lepăd ignoranța, nerozia
fenomen îndoliat de angoasă verticală
te numești om? nu, mă numesc boală
scapă, sapă, sinele-l îngroapă nu te înalți
se deschide pleoapa care-i închide pe ceilalți
cred că vei ști fără pic de dubiu
că eu sunt tu un mare fluviu
sabia cu două tăișuri taie confuzia
oglinzi goale nu înseamnă om nebun
te lepezi? îmi lepăd ignoranța, nerozia
fenomen îndoliat de angoasă verticală
te numești om? nu, mă numesc boală
scapă, sapă, sinele-l îngroapă nu te înalți
se deschide pleoapa care-i închide pe ceilalți
cred că vei ști fără pic de dubiu
că eu sunt tu un mare fluviu
vineri, 5 februarie 2016
doR
scriu spune-mi cuvinte șapte morți
șase morminte
văzduh alb luntre fierbinte o să
plec ține-mă minte
mă zburasem m-așteptară cu pălincile
prin gară
să vestească-n lumea toată a venit
săgeata-lbastră
la sfârșit nici nu mai știu cum am
dat-o în zefchiu
aveam mândra lângă mine îmi șoptea
simte-te bine
de acolo e poveste am călătorit
cu sete o suspinam o descântam
sângele i-l respiram
mult salcâm primăvăream
și cântam
taram-pam-pam
șase morminte
văzduh alb luntre fierbinte o să
plec ține-mă minte
mă zburasem m-așteptară cu pălincile
prin gară
să vestească-n lumea toată a venit
săgeata-lbastră
la sfârșit nici nu mai știu cum am
dat-o în zefchiu
aveam mândra lângă mine îmi șoptea
simte-te bine
de acolo e poveste am călătorit
cu sete o suspinam o descântam
sângele i-l respiram
mult salcâm primăvăream
și cântam
taram-pam-pam
joi, 28 ianuarie 2016
biografia căutătorului
M-am certat
mărite zeu, de ce-s dinamic?
hipnotic eu, de ce ești tainic?
am calculat o dimensiune
ce axiome, ce cutume...
am rupt-o-n dinți cu pasiune.
acuma văd
nu sunt un singur, o entitate
nici poetul în ebrietate...
pentru pacea spre care-aspir
voi fi ostaș, dar nu martir
căci
trebuie să rup balada increatului
salvează-mă de zdrențele ne-înaltului
acceptă-mi sângele și lasă-mă să cânt
același vers tâmp, mărunt și de demult
"când mă fac mare vreau să fiu pace."
mărite zeu, de ce-s dinamic?
hipnotic eu, de ce ești tainic?
am calculat o dimensiune
ce axiome, ce cutume...
am rupt-o-n dinți cu pasiune.
acuma văd
nu sunt un singur, o entitate
nici poetul în ebrietate...
pentru pacea spre care-aspir
voi fi ostaș, dar nu martir
căci
trebuie să rup balada increatului
salvează-mă de zdrențele ne-înaltului
acceptă-mi sângele și lasă-mă să cânt
același vers tâmp, mărunt și de demult
"când mă fac mare vreau să fiu pace."
luni, 25 ianuarie 2016
profetizare
nu ai vrea să nu-ți mai fiu creion?
sunt slab ocrotește-mă de mine
facă-se voia regelui pion
busole pleoape de sânge pline
ne-întinerește-mi iubirea de scop
lasă-mi mâinile unde alții te-au lovit
distanța-mi urlă "nu-i bine deloc"
dar sunt sărac, sărat și nenorocit
sunt slab ocrotește-mă de mine
facă-se voia regelui pion
busole pleoape de sânge pline
ne-întinerește-mi iubirea de scop
lasă-mi mâinile unde alții te-au lovit
distanța-mi urlă "nu-i bine deloc"
dar sunt sărac, sărat și nenorocit
sâmbătă, 23 ianuarie 2016
valoarea valenței vii
când mă cunoști, nu-mi strânge mâna
care deconstruiește cu ciocanul
mai bine zgârie-te de ghearele
care au născut mai multul mai
binele din subtextul durerii
m-am declamat dușmanul din
cenușa caselor și a tulpinilor
apoi mi-a păsat și de șoaptele
pompierului din mine tu șarpe
nu mă înveți eu sunt șarpele meu
sunt apa mea care mă bea prin mine
care deconstruiește cu ciocanul
mai bine zgârie-te de ghearele
care au născut mai multul mai
binele din subtextul durerii
m-am declamat dușmanul din
cenușa caselor și a tulpinilor
apoi mi-a păsat și de șoaptele
pompierului din mine tu șarpe
nu mă înveți eu sunt șarpele meu
sunt apa mea care mă bea prin mine
o stea pe moarte
demonii mei sunt apocrifi
fie crima definită ca începutul
mușcăturii unui măr
atunci ritualul meu este
să le desfac țeasta le studiez
circumvoluțiunile și îi
îngrop în coasta solului
fertil
demonii mei sunt pedanți
fie iubirea definită ca sfârșitul
cântecului de leagăn
atunci filozofia mea este
valsează ca un filfizon cu
degetele murdare de sânge
apoi șoptește-i lui Chopin
cum să scrie marșul funebru
undeva la mijloc, am fost cu toții
uciși de scepticism și nihilism
fie crima definită ca începutul
mușcăturii unui măr
atunci ritualul meu este
să le desfac țeasta le studiez
circumvoluțiunile și îi
îngrop în coasta solului
fertil
demonii mei sunt pedanți
fie iubirea definită ca sfârșitul
cântecului de leagăn
atunci filozofia mea este
valsează ca un filfizon cu
degetele murdare de sânge
apoi șoptește-i lui Chopin
cum să scrie marșul funebru
undeva la mijloc, am fost cu toții
uciși de scepticism și nihilism
vineri, 22 ianuarie 2016
X
Este absorbantul de dureri.
Primăveri vrei?
Toamne poate? Cum, pe toate?
Nu mă mai spun...
Ploaie și scrum.
Te-am vizitat erai în același muzeu părăsit până și de șobolanii atomici.
M-ai căutat după ce ai aflat că am murit și nici nu apucasem bine să...
Lumea era așa de mare, blocurile așa de mari, dar nici noi nu eram mici.
Rânduri, sânge, mușcături, aromă de lămâie și flori din hârtie creponată...
Primăveri vrei?
Toamne poate? Cum, pe toate?
Nu mă mai spun...
Ploaie și scrum.
Te-am vizitat erai în același muzeu părăsit până și de șobolanii atomici.
M-ai căutat după ce ai aflat că am murit și nici nu apucasem bine să...
Lumea era așa de mare, blocurile așa de mari, dar nici noi nu eram mici.
Rânduri, sânge, mușcături, aromă de lămâie și flori din hârtie creponată...
miercuri, 20 ianuarie 2016
pulsul dimineții
m-am trezit zicând că azi nu am fost nimic
de fapt deja e mâine și m-am trezit mâine
am mâncat și am zis că nu am mâncat nimic
mâncarea a fost bună și am fost recunoscător
dar ce fac cu bătăile inimii? ele bat înspre ceva
nu înspre nimic, mâine sau azi, e mai mult
m-am pus să dorm din nou după ce m-am pipăit
inima mea bate bate bate înspre ne-nimic
de fapt deja e mâine și m-am trezit mâine
am mâncat și am zis că nu am mâncat nimic
mâncarea a fost bună și am fost recunoscător
dar ce fac cu bătăile inimii? ele bat înspre ceva
nu înspre nimic, mâine sau azi, e mai mult
m-am pus să dorm din nou după ce m-am pipăit
inima mea bate bate bate înspre ne-nimic
luni, 18 ianuarie 2016
mort de beat capătă un nou sens
mi-a dat un tricou unde e în dulap?
e frig în dulap sau ce e ăsta sarcofag?
venise ea să îmi arate că mai contez
m-a futut apoi m-a lăsat cu un elastic
de păr după două zile nu mai mirosea
i l-am dat înapoi i-am cumpărat ceva
de la second-hand apoi nu mai știu
care din noi a plecat asta nu e poezie
e adevăr scris după sângele lui hristos
încep să uit și încep să îmi amintesc
de fapt că nimic nu contează totul
e chimie mai știi prima poezie de
fapt parcă era a doua nu știai nimic
mi-a dat un tricou și cel mai ironic
e că avea un craniu de mort pe el
e frig în dulap sau ce e ăsta sarcofag?
venise ea să îmi arate că mai contez
m-a futut apoi m-a lăsat cu un elastic
de păr după două zile nu mai mirosea
i l-am dat înapoi i-am cumpărat ceva
de la second-hand apoi nu mai știu
care din noi a plecat asta nu e poezie
e adevăr scris după sângele lui hristos
încep să uit și încep să îmi amintesc
de fapt că nimic nu contează totul
e chimie mai știi prima poezie de
fapt parcă era a doua nu știai nimic
mi-a dat un tricou și cel mai ironic
e că avea un craniu de mort pe el
deceniul de ce nul
Tot ce Se spune e vrajă:
zvârr pingpongzigzag onomatopee!
derulează detonează izvor de plasmă
am păstrat toate chibritele stinse de
vânt nu degeaba detonează derulează
seminal spasmodic onomatopee!
zagzigpongping zvzvr
zvârr pingpongzigzag onomatopee!
derulează detonează izvor de plasmă
am păstrat toate chibritele stinse de
vânt nu degeaba detonează derulează
seminal spasmodic onomatopee!
zagzigpongping zvzvr
duminică, 17 ianuarie 2016
75%
știu prea puține ca să știu cât de bun
pot fi uite ultimul lanț trece prin
nămol dar nu e ruginit e numai bun
de ros cu dinții cu buzele cu limb-
ah
din everest până în groapa marianelor e
timp să bei o cafea și să nu te urăști că
fumezi o țigară poate la mijloc o să
întâlnești passamezzo moderno
răbdarea vine mișcând (!)
cei buni nu urcă, schiază
pe fractali
pot fi uite ultimul lanț trece prin
nămol dar nu e ruginit e numai bun
de ros cu dinții cu buzele cu limb-
ah
din everest până în groapa marianelor e
timp să bei o cafea și să nu te urăști că
fumezi o țigară poate la mijloc o să
întâlnești passamezzo moderno
răbdarea vine mișcând (!)
cei buni nu urcă, schiază
pe fractali
a nins peste lemne, pesemne
iarta-ma
Buna!
Pt ce nevoia sortii imi spui iarta-ma? smile emoticon
unde esti
Nu stiu nici eu.
iarta-ma unde esti
?
Imi scapa sensul...intrebarii puse.
Sa spunem ca eu nu sunt
E cel mai bun raspuns.
Tu
Eu, ce anume? smile emoticon
iarta-ma unde esti Tu
Te iert.
Chat Conversation End
Sent from Messenger
Buna!
Pt ce nevoia sortii imi spui iarta-ma? smile emoticon
unde esti
Nu stiu nici eu.
iarta-ma unde esti
?
Imi scapa sensul...intrebarii puse.
Sa spunem ca eu nu sunt
E cel mai bun raspuns.
Tu
Eu, ce anume? smile emoticon
iarta-ma unde esti Tu
Te iert.
Chat Conversation End
Sent from Messenger
sâmbătă, 16 ianuarie 2016
flori în zăpadă - cu Andra Elena
Încui ușa, am plecat, pe uliță, prin sat,
Și pașii parcă își uitară drumul...
M-opresc puțin ca să privesc salcâmul,
E noapte, și e frig, și-ntunecat.
Doi câini care-au uitat cum să mă latre
Se lasă, cred, hipnotizați de lună...
De s-ar trezi, ei ar urla a moarte,
Cum insăși moartea-n mine urlă.
De mult plecat, de mult nu mă mai știu,
Bântui pe străzi sperând să mă găsesc,
Ca floarea în zăpadă sunt aproape viu
La granița-ntre chaos și lumesc.
Ușa s-o descui, unde mi-i cheia?
Să scotocesc prin atrii după ea?
Un vultur iese din fântâna secată
Ce aripă avea, și ce zăpadă...
Și pașii parcă își uitară drumul...
M-opresc puțin ca să privesc salcâmul,
E noapte, și e frig, și-ntunecat.
Doi câini care-au uitat cum să mă latre
Se lasă, cred, hipnotizați de lună...
De s-ar trezi, ei ar urla a moarte,
Cum insăși moartea-n mine urlă.
De mult plecat, de mult nu mă mai știu,
Bântui pe străzi sperând să mă găsesc,
Ca floarea în zăpadă sunt aproape viu
La granița-ntre chaos și lumesc.
Ușa s-o descui, unde mi-i cheia?
Să scotocesc prin atrii după ea?
Un vultur iese din fântâna secată
Ce aripă avea, și ce zăpadă...
de novo
fuori di testa
copil nu mai sunt ei deodată
copil nu mai sunt ei deodată
pot să mă bată eu pot să mor
cuțitul doare mai rău și ne-
muritorul îi spune partenerului
"m-ai făcut invincibil nu mă
poate răni nicio sabie dar apoi
m-ai rănit mai rău decât orice
sabie ar fi putut" îi sărutase
prințesa să revenim la cuțit
nu sunt puternic dacă mă
înjunghii singur și apoi mă
joc răsucind mânerul de fapt
lama dispare ea îi furase
markerul cu care el îi va scrie
scrisori de dragoste
de novo
de novo
de trei zile-ncoace
râsul nu-mi mai tace
sunt zero virgulă perioadă nouă
mi-am săvârșit pedeapsa
am înțeles "am"
de aici nu în-spre
în-mine
bine
marți, 12 ianuarie 2016
mostră gratis
am vândut am văzut dinainte
exact ce vând cui vând
exact ce investiție ce risipă
trăiam cursul valutar încă
dinainte de prima monedă
.
mi-am vândut viitorul
atunci când "mi-a venit"
să cânt în aer cu degetele
alternând sus-jos la pian
eu nici nu știu Do Re Mi
.
acum îmi vând îngerii,
orbii, cerșetorii, Persefonele
și altele cumpărați-le
.
voi vinde părți din mine până
la apostazia organelor până
când Dante și Virgiliu
vor face dragoste
.
vând suflet
exact ce vând cui vând
exact ce investiție ce risipă
trăiam cursul valutar încă
dinainte de prima monedă
.
mi-am vândut viitorul
atunci când "mi-a venit"
să cânt în aer cu degetele
alternând sus-jos la pian
eu nici nu știu Do Re Mi
.
acum îmi vând îngerii,
orbii, cerșetorii, Persefonele
și altele cumpărați-le
.
voi vinde părți din mine până
la apostazia organelor până
când Dante și Virgiliu
vor face dragoste
.
vând suflet
eu sunt opera mea
printr-o expresie facială m-ai
întrebat cocaină sau morfină
mă uitam cu lupa la un bec
de ce ești singur păi ca să
încep să îți răspund nu e
vorba despre altitudine ci
intensitate dar să nu uiți
cuțitul din aortă anhedonia
nu înseamnă geniu
.
sferoidul pulmonar alchimic
e magie două puncte artă
.
ți-am răspuns nu, eu doar
fumez de data asta sunt
pe moarte
.
ce chip frumos aveai
întrebat cocaină sau morfină
mă uitam cu lupa la un bec
de ce ești singur păi ca să
încep să îți răspund nu e
vorba despre altitudine ci
intensitate dar să nu uiți
cuțitul din aortă anhedonia
nu înseamnă geniu
.
sferoidul pulmonar alchimic
e magie două puncte artă
.
ți-am răspuns nu, eu doar
fumez de data asta sunt
pe moarte
.
ce chip frumos aveai
duminică, 10 ianuarie 2016
regula de trei simplistă
regula mă îmbătrânește da
aia inferențială de ce atâta
veșted plus unghiul minus
tu politruc al liberului arbitru
eu celsius kelvin klein
nici țipenie de ubermensch
(cu u mic cu umlaut)
țipîmbrăcatînchiloți
qualia qualia qualia trebuie să citesc crimă și pedeapsă
aia inferențială de ce atâta
veșted plus unghiul minus
tu politruc al liberului arbitru
eu celsius kelvin klein
nici țipenie de ubermensch
(cu u mic cu umlaut)
țipîmbrăcatînchiloți
qualia qualia qualia trebuie să citesc crimă și pedeapsă
vineri, 8 ianuarie 2016
fum și lumină - cu Andra Elena
E soare și lună și chiar și furtună,
Și plouă-a iluzii, și plouă și tună.
Mă simt vechi, nou, mă pipăi, m-ating,
Și-n mâini rămâne jarul fierbinte și mocnit.
Știu, ochii-i sunt acolo, smarald sau diamant,
Îi tot privesc lucind prin aerul opac.
Zâmbește și se-apropie, în brațe mi se-așterne,
Ca visul ne-mplinit al nopților eterne.
Trei zile au trecut, sau ani, sau poate veacuri,
Și-am colindat iubirea din vaduri în înalturi...
Îmi mai șoptea ceva, din buze și din trup,
Gândeam că-ntregul film al lumilor s-a rupt.
Tăcerea ne pătrunde și prindem rădăcini,
Tăcerea-ngână șoapta cea plină de venin...
De ce tace? Nu respiră...tace, se resfiră,
În urmă-i deslușesc doar fum, și doar lumină.
Și plouă-a iluzii, și plouă și tună.
Mă simt vechi, nou, mă pipăi, m-ating,
Și-n mâini rămâne jarul fierbinte și mocnit.
Știu, ochii-i sunt acolo, smarald sau diamant,
Îi tot privesc lucind prin aerul opac.
Zâmbește și se-apropie, în brațe mi se-așterne,
Ca visul ne-mplinit al nopților eterne.
Trei zile au trecut, sau ani, sau poate veacuri,
Și-am colindat iubirea din vaduri în înalturi...
Îmi mai șoptea ceva, din buze și din trup,
Gândeam că-ntregul film al lumilor s-a rupt.
Tăcerea ne pătrunde și prindem rădăcini,
Tăcerea-ngână șoapta cea plină de venin...
De ce tace? Nu respiră...tace, se resfiră,
În urmă-i deslușesc doar fum, și doar lumină.
lacrimă de regină - cu Andra Elena
Șoptește noaptea mituri la urechea mea,
Îi văd pe geam zenitul, jalea, atingerea.
În scrum de versuri moarte gândirea-mi se cufundă,
Mă-ntreb a câta oară timpul mă subjugă?
Se clatină letargic penița, călimara,
Scriu cu sânge stelar pe foaie culoarea,
Cu trosnetul de lemne îmi alint cafeaua,
Voi fi cu totul altul cand voi trage perdeaua.
Valsez cu umbra nopții spre răsărit sonate,
Corbii și cu lupii ne-au devenit surate,
Trag în plămâni veninul iluziei deșarte,
Aștept să vină ziua, dar acum... e noapte.
Cu ochi de nepătruns ceasornicul surâde,
Și pleoapele-amețite tot numără secunde...
În scrum de versuri moarte gândirea-mi se cufundă,
Mă-ntreb, a câta oară timpul mă subjugă?
Îi văd pe geam zenitul, jalea, atingerea.
În scrum de versuri moarte gândirea-mi se cufundă,
Mă-ntreb a câta oară timpul mă subjugă?
Se clatină letargic penița, călimara,
Scriu cu sânge stelar pe foaie culoarea,
Cu trosnetul de lemne îmi alint cafeaua,
Voi fi cu totul altul cand voi trage perdeaua.
Valsez cu umbra nopții spre răsărit sonate,
Corbii și cu lupii ne-au devenit surate,
Trag în plămâni veninul iluziei deșarte,
Aștept să vină ziua, dar acum... e noapte.
Cu ochi de nepătruns ceasornicul surâde,
Și pleoapele-amețite tot numără secunde...
În scrum de versuri moarte gândirea-mi se cufundă,
Mă-ntreb, a câta oară timpul mă subjugă?
joi, 7 ianuarie 2016
cenușă între lumi - cu Andra Elena
Prin nori adânci stă clopotul să bată
Și sun-un recviem în lumea-ndoliată.
Se plimbă fulgii lent prin briza ofilită
Și scrum din ei rămâne în zarea înnegrită.
Îi deschid, oare sunt ochii ce mă poartă departe?
Ori sunt acorduri mate-n a sufletului coarde?
Simt demoni și priviri, și îngeri, mângâieri,
Simt fumul cu eter ce urlă-n mine plăceri.
Mă pierd sau mă câștig? Mă știu or nu mă știu?
Mă tot rescriu prin valuri, mă șterg prin vreun pustiu.
A nins, nins și plouat, clipa a înghețat...
Și-n gheața 'celei clipe, un veac am meditat.
Dar stai, pământul cade, m-așază înapoi
Și mă culeg din ploaie, din aer și noroi.
Am fost săgeată, și arc, și ținta cea mai mare,
Dar m-am trezit doar om, șoptesc a disperare.
Și sun-un recviem în lumea-ndoliată.
Se plimbă fulgii lent prin briza ofilită
Și scrum din ei rămâne în zarea înnegrită.
Îi deschid, oare sunt ochii ce mă poartă departe?
Ori sunt acorduri mate-n a sufletului coarde?
Simt demoni și priviri, și îngeri, mângâieri,
Simt fumul cu eter ce urlă-n mine plăceri.
Mă pierd sau mă câștig? Mă știu or nu mă știu?
Mă tot rescriu prin valuri, mă șterg prin vreun pustiu.
A nins, nins și plouat, clipa a înghețat...
Și-n gheața 'celei clipe, un veac am meditat.
Dar stai, pământul cade, m-așază înapoi
Și mă culeg din ploaie, din aer și noroi.
Am fost săgeată, și arc, și ținta cea mai mare,
Dar m-am trezit doar om, șoptesc a disperare.
marți, 5 ianuarie 2016
hertz
ce eşti tu strict pinten al stelelor
mama nuferilor mi-a spus stai
de atunci am ponderea nu e
a mea ce eşti tu suav haos
eşti semnul infinitului construit
din două semne de întrebare nu
de la dualitate ci de la entropie
ah ah măi măi ce sălbăticie--->
--->
ai fost voi fi te vom găsi
am fost vei fi mă voi găsi
au fost vom fi îi voi găsi
Eu-l şi Ea-ul
noapte
zi
...!
mama nuferilor mi-a spus stai
de atunci am ponderea nu e
a mea ce eşti tu suav haos
eşti semnul infinitului construit
din două semne de întrebare nu
de la dualitate ci de la entropie
ah ah măi măi ce sălbăticie--->
--->
ai fost voi fi te vom găsi
am fost vei fi mă voi găsi
au fost vom fi îi voi găsi
Eu-l şi Ea-ul
noapte
zi
...!
sâmbătă, 2 ianuarie 2016
adevărul din cutia de cuţite
sunt călare pe tabloul de bord
aş vrea să nu rimeze, dar totul e
prohod rumeguşează-mi toate şi
lasă-mi legumele să facă glumele
boala de a uita că eşti singur pe cer
de fapt nu ştii tu cum să priveşti 3D
am urcat prin nori de argint şi singura
femeie înger bătea leii săltăreţi de aur cu
singurul bici negru clăbuc de săpun şi
femeia fatală care a înţeles cărbunele
androginului eşti lingvistic adâncă
lasă-mă să-mi înşurubez pierceul pe
limba celui de-al treilea ochi şi apoi
mă ducea şi mă aducea în acelaşi timp
cromozom
om
aş vrea să nu rimeze, dar totul e
prohod rumeguşează-mi toate şi
lasă-mi legumele să facă glumele
boala de a uita că eşti singur pe cer
de fapt nu ştii tu cum să priveşti 3D
am urcat prin nori de argint şi singura
femeie înger bătea leii săltăreţi de aur cu
singurul bici negru clăbuc de săpun şi
femeia fatală care a înţeles cărbunele
androginului eşti lingvistic adâncă
lasă-mă să-mi înşurubez pierceul pe
limba celui de-al treilea ochi şi apoi
mă ducea şi mă aducea în acelaşi timp
cromozom
om
Abonați-vă la:
Postări (Atom)