Nu-mi îndemna tu mâna spre pană !
În van lași semne de faptă bună,
Mai bine scornești tertipuri, dar ai
grijă că nu iese înțelepciune din mătrețuri.
Te salut, parc singuratic, șuvoiul timpurilor
noastre, curge-mi din ochi...iar pacea creatorilor
stoarcă trupurile de jind -vezi legea lupilor- pagina șapte.
Văduva și pruncul, din nou fapte bune împerecheate,
când capul nu ascultă de picior și datina cade ca aprigi trăsnete.
Smintit e cel care muncește în parc în loc să guste din rouă.
Se cere iscusință, băiete, și ureche muzicală, vă zic eu vouă:
Din mătrețuri nu iese înțelepciune, cum din cinste nu iese vreo minune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu