fromthepast

sen'thear

sfrijit în mijlocul unei călduri

ce toarnă limite-n busolă

mult mă pierd dar nu mă uit

cum alții văd doar să se vadă

mereu în spate așa  se simte

chiar și când curg mai mult visez

sub mine stau cele-ncă treze

dar când mă mișc trag plumb sub piele

din verde negru din soare ceață

cât cald îmi este în fulgul duh

cine-a căzut din nou și cine

mă va hrăni cu Timp de lut?

pipernicit în centrul haos

atât de imposibil rupt

eu când mă duc spre mine iarăși

nu mă privesc nu mă mai uit

oprește-mă juma' de zeamă

când zbor mă doare fiindcă pot

strivit de slăbiciunea lumii

scot începuturi de cărunt

o primăvară două trei și chiar

mănunchiul de greșeli ce nu

dau greș te-aleg s-alegi...

sunt doar idei, sunt doar idei

spatele

vindecă-mă
văd ațele lumii desenate sub noi
precum lanțuri ce ne țin sub noi
ia-mi această boală și împarte-o
cu istoria topită a camuflajului identitar
cu cei care au ars de prea mult soare sub soare
mai bine nu o da nimănui viu sau virtual e doar
durerea unui oftat de om devenind neom

vindecă-mă
simt cum se mișcă toate pe lângă lumini
stinse de atâția harnici demoni
simt demonii laxității tale în coastele
alor mei ce muncesc de zor deci
vindecă-mă de atâta fuziune de idei
necomercial de putrede sub tâmpla mea
ia-mi cu mâna ta mâna mea piciorul meu
tot organicul și tot sistemicul și cară-le
sub greutatea că nu poți să mi le cari
și pe ale mele vindecă-mă de vârstă
vindecă-mă de sete cancerigenă de foame
de toate nevoile mocirlei în care dansez
strâmb

vindecă-mă de morții altora
vindecă-mă de toate nerăsuflările grele
administrează-mi antidotul nostru de toate zilele
speranța de sub cerul cenușiu
libertatea violentă din sufletele blestemate la aer
pictează-mi o altă față pe care privind-o să nu îmi
mai simt spatele expus
la toate aceste
boli
nevindecate
de tine
sau de oricine oricum
orice ar fi

din neant
vindecă-mă