spatele

vindecă-mă
văd ațele lumii desenate sub noi
precum lanțuri ce ne țin sub noi
ia-mi această boală și împarte-o
cu istoria topită a camuflajului identitar
cu cei care au ars de prea mult soare sub soare
mai bine nu o da nimănui viu sau virtual e doar
durerea unui oftat de om devenind neom

vindecă-mă
simt cum se mișcă toate pe lângă lumini
stinse de atâția harnici demoni
simt demonii laxității tale în coastele
alor mei ce muncesc de zor deci
vindecă-mă de atâta fuziune de idei
necomercial de putrede sub tâmpla mea
ia-mi cu mâna ta mâna mea piciorul meu
tot organicul și tot sistemicul și cară-le
sub greutatea că nu poți să mi le cari
și pe ale mele vindecă-mă de vârstă
vindecă-mă de sete cancerigenă de foame
de toate nevoile mocirlei în care dansez
strâmb

vindecă-mă de morții altora
vindecă-mă de toate nerăsuflările grele
administrează-mi antidotul nostru de toate zilele
speranța de sub cerul cenușiu
libertatea violentă din sufletele blestemate la aer
pictează-mi o altă față pe care privind-o să nu îmi
mai simt spatele expus
la toate aceste
boli
nevindecate
de tine
sau de oricine oricum
orice ar fi

din neant
vindecă-mă