fum și lumină - cu Andra Elena

E soare și lună și chiar și furtună,
Și plouă-a iluzii, și plouă și tună.
Mă simt vechi, nou, mă pipăi, m-ating,
Și-n mâini rămâne jarul fierbinte și mocnit.

Știu, ochii-i sunt acolo, smarald sau diamant,
Îi tot privesc lucind prin aerul opac.
Zâmbește și se-apropie, în brațe mi se-așterne,
Ca visul ne-mplinit al nopților eterne.

Trei zile au trecut, sau ani, sau poate veacuri,
Și-am colindat iubirea din vaduri în înalturi...
Îmi mai șoptea ceva, din buze și din trup,
Gândeam că-ntregul film al lumilor s-a rupt.

Tăcerea ne pătrunde și prindem rădăcini,
Tăcerea-ngână șoapta cea plină de venin...
De ce tace? Nu respiră...tace, se resfiră,
În urmă-i deslușesc doar fum, și doar lumină.