cenușă între lumi - cu Andra Elena

Prin nori adânci stă clopotul să bată
Și sun-un recviem în lumea-ndoliată.
Se plimbă fulgii lent prin briza ofilită
Și scrum din ei rămâne în zarea înnegrită.

Îi deschid, oare sunt ochii ce mă poartă departe?
Ori sunt acorduri mate-n a sufletului coarde?
Simt demoni și priviri, și îngeri, mângâieri,
Simt fumul cu eter ce urlă-n mine plăceri.

Mă pierd sau mă câștig? Mă știu or nu mă știu?
Mă tot rescriu prin valuri, mă șterg prin vreun pustiu.
A nins, nins și plouat, clipa a înghețat...
Și-n gheața 'celei clipe, un veac am meditat.

Dar stai, pământul cade, m-așază înapoi
Și mă culeg din ploaie, din aer și noroi.
Am fost săgeată, și arc, și ținta cea mai mare,
Dar m-am trezit doar om, șoptesc a disperare.