Este absorbantul de dureri.
Primăveri vrei?
Toamne poate? Cum, pe toate?
Nu mă mai spun...
Ploaie și scrum.
Te-am vizitat erai în același muzeu părăsit până și de șobolanii atomici.
M-ai căutat după ce ai aflat că am murit și nici nu apucasem bine să...
Lumea era așa de mare, blocurile așa de mari, dar nici noi nu eram mici.
Rânduri, sânge, mușcături, aromă de lămâie și flori din hârtie creponată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu