un arbitru nevăzut aprinde
lumini fără să lase umbre
doar ziduri de lentile în
mine sunt oglinzi pe care le
înjur și ecoul mă înjură cu
aceleași cuvinte dure
un arbitru pe nesimțite poate
același se hrănește din carnea
curajului meu și lasă în loc
doar oftat cadaveric și doare
ard deja flăcările anatomice ale
nekraftului & nemachtului
ca o sferă în afara lumii de
plumb abstract ceva în plus
sunt atâtea blesteme în spatele
viciului de a nu mai fi copil
e un păcat ancestral să crezi
că mâine există pentru oricine
e sinucidere curată să îți spui
pe nume: muritor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu