marți, 22 decembrie 2015

obsesia sui generisului bacovian sau din-am-ic

din spelunca asta am ieșit năuc
monede aruncam pe jos și vântul
îmi bocea în sunet de gard rupt

am avut cu ce mă lăuda când
câinii mă lătrau urban stăteam
pe-o bancă te legănam bolund

icoanele acum le-am prăbușit
și tot ce-mi amintesc e mahalaua-n
care Eris în cale mi te-a năvălit

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu