acolo aș vrea să mă caute și poate chiar să mă găsească

herăstrău, cimitir al nesolianității mele,
câte plânsete bune și câte glume rele...
pedală peste și printre naivități diluate,
ce de fugă mare și cât neuitat în spate...

am fost ieri acolo, am citit-o pe ioanna,
cea cu doi "n" ca "nirvana",
mă înlăcuiam în învârtirea jurului
și tot cotrobăiam prin amintirea eului...

cum ar fi fost să se așeze în spatele meu,
fără zgomot, dar cu atâta tupeu?
oare aș cunoaște-o, oare i-aș spune
"te așteptam, ia-ți locul tău în lume."
căci lumea mea, un ocean fără viitor,
s-a regăsit în copilul herăstrăilor.

ploua cu-alune și castane,
ele - bătrânele doamne,
iar eu și tu - doi adormiți,
tu fără moarte, eu cu dorinți.

(referințe: Ioanna Tsatsos, poetă)