oare cât de subțire, drept sau îndreptățit este
firul de sânge-plasmă de la ochii tăi
până la inima-culoare, la restul ochilor-ferestre?
și oare ce tinerețe se ascunde între văpăi...
ce dansuri în junglă, cât vuiet prin văi...
fără s-ating, vreau să mușc din căprui,
tu privind hai-hui, să mă vezi hai-hui,
respirând scrumul meu, cenușă printre alunițe,
să mă gândești așa cum te simt, arca lui noe pentru ființe.
iar eu nu (te) cunosc, nu (te) simt, nu (te) exist,
sunt un alt biet naiv, sunt un alt (fel de) trist,
sunt sigur pe mine și (pe tine,) sunt atât de convins
că privindu-mi scopul prin "Tu" nu pot fi învins.
iartă-mi, zeule, acest paradis,
sunt diavol de aripi brunete atins.
"sunt invenție, am însingurat inima și nu mai am poezie"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu