reduplicare vizuală instantanee,
redusă la pură aparență, în esență.
cam asta zice aforistul pe hârtie,
dar ce vede el e mai mult cadență.
oglindire în oglindă, să te vezi pe tine singur
în geamul naiv și simplu, unde trece mai lent timpul.
dar eu când mă uit, băi nene,
nu văd eul, ci văd scene,
văd ce-aș fi putut fi o vreme,
fără nas și fără gene,
fără portofel în cuget,
fără zâmbet, făr-antet.
mă privesc adânc in ochi,
parcă sunt și ei miopi,
parcă nu-s așa de fancy,
cum mă cred unii sau alții.
mi se scurge din timpan
umbra perciunului viclean,
mi se preschimbă multe stingeri
de verde-n fașă și mirungeri.
și încet, încet de tot,
râd pervers, mă ling pe bot,
trec de la oglinda surdă
la lumea ce mă alungă,
trec și uit, merg apăsat,
poate-l văd pe "adevărat".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu