cești izbite de parchet ca
să nu se spargă doar ciobească
puțin frânghia blestemată s-a
rupt sau poate nu a ținut colțul de
stâncă oricum am supraviețuit cu
toții învățăm cum să glisăm cu degetul
și ne e frică să arătăm degetul poate
miroase a căcat tot noi alegem să uităm
metafizica nu a murit e doar puțin mai
oficializată în politica de stânga
păzea vine tineretul anarhist
e prea târziu
lumea încă nu a înțeles că songoku
e prea sexy ca să se fută
(nu se știe cum a ajuns bunic)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu