revenind

Inima mea e o foaie de hârtie gri
În bătaia vântului orizontal.
Se unduieşte apriori,
fără să fie strivită,
Într-o apă murdară şi împuţită
Înconjurată de o vază.
Totul îmi e împotrivă.
Când bag mâna mea de sticlă
Prin geamul cel de sticlă
Pot să simt pe limbă
Că nu sunt acasă.