Azi sunt nesimţit.
Nu îmi pasă de un chibrit
care-ţi aprinde lumânarea
şi mie ţigara.
Fără să gândesc
Privesc în jos.
E rece şi murdar,
cuvintele trăiesc în canal.
Şi mă sperie
atâta mizerie,
atâta durere,
Caroserie cu două sfere pline de mistere.
Căci asta suntem, două mistere.
Două colţuri de lună
nu opuse,
suprapuse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu