mă apuc să scriu de fiecare dată
cu un gol uneori mai demult
se umple alteori îmi vine să
sparg tastatura sunt singur
și zâmbesc în colțurile toate
nu prea scriu eu dar aici pot
să
mor
în liniște și nu prea scriu eu
bine dar aici pot
să plâng fără să plâng
iar au trecut niște mecanisme pixelate
de fețe de femei pe lângă ochiu-mi
iar zâmbesc în colțuri de toamnă
&îmi trimiți un gif în oglindă
salut roxana elena desdemona
sunt eu cu golul umplut
pe jumate
sunt eu mai vechi decât
ce scrie aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu