fata din tren

încerc să mă strâng și nu pot
încerc să mă amintesc
încerc să simt de unde vine șubrezeala
încerc să ascult cum se înfiletează
șurubul rațiunii peste rugina inimii
și mă constat pentru a nu știu câta oară
mai mult mort decât muritor
mai mult trecător decât trecut
mai mult morgă decât artă
și mult prea multă neiubire

încerc să mă pierd și nu știu cum
încerc să gândesc amintiri scrumate
încerc să întreb timpul dacă se numește timp
încerc să calculez dacă a rămas ceva de calculat
și reușesc atât de mult să fiu prost de lucid
veșted de morbid
comatos de viu

încerc pentru a nu știu câta oară
să îmi imaginez pe cineva sigur de singur
pe cel ce a murit pentru ceilalți din el
acela care a stârpit toată frumusețea
din lume crezând că e a lui
acela
același
care s-ar uita în oglindă dacă ar mai fi ceva
de privit
acela
același
care deranjat de o fată în tren
și-ar da jos căștile
ar lăsa jos cărțile
s-ar trezi din nimicul ce îl înconjoară
și ar zâmbi din nou

eh haide, haide, haide
să testăm iar validitatea iubirii