poezia este leac pentru mine,
pentru tot ce mă arde şi strânge,
ea e mângâierea de mâine,
iar ieri mi-a fost parte din sânge.
acum...poezia mi-e frate,
şi soră, şi-alte rude-nsetate.
îmi dictează cuvinte albastre,
simţuri verzi, voci suave de astre.
o ascult, ascut inima ca pe creion şi scriu:
poezia nu-i moartă cât eu încă sunt viu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu