legile infernului, praf de curcubeu şi
piatră de mormânt, timpului ce ne
îmbătrâneşte o să îi sucim gâtul
şi pastorul o să construiască zeiţă
virgină din oasele noastre uite o
potecă îngustă nu ştim ce e dincolo
numărăm dubiile păsărilor pe degete
zeiţa e deja la pubertate infernul
ne arată miraj strident şi singurătate
călătorul stacojiu are ochi trişti
găsim o piaţă triunghiulară unde
ochii poetului se înfruptă până
dimineaţă s-a sfârşit păcatul adânc
îngerii au miere în loc de sex
stomacul nostru e gazdă pentru
saliva bestiilor vorbele tale se
pierd Tată nu mai au tâlc nu mai
avem dogme din toţi părăsiţii
doar eu transpir ca lacrimile
zeiţei îmbătrânite vraja în ghioc
ne ascute celulele timpul se
ascunde inocenţa moare de la
roua infernului am ajuns la piatra
medievală craniul tău de clorofilă
zeiţă odată neprihănită a secat
şi acum sugrumată pleoapa ta
veghează viitorul firav al
tragicului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu