orașul pocăiților

se pierde pietonul și țipă
"a cui este această pierdere?"
acasă însă doarme pentru mâine
mă pierd pe orișce stradă și șoptesc
"al cui am fost până acum?"

acest acasă stupid de cald acești mulți
ce ar trebui să îmi fie alături atâtea
simboluri rătăcite în spiritu-mi de grotă
vă scriu și iată mă mângâi doar pe mine
sunt singur vară, toamnă și ochi de piatră
rămâne
să mă vadă
cum vă scriam în altă soartă dar ah
dor de albastru și verde și tot ce e viu
îmi zice mereu și treaz și pustiu
mai bine asteroid din călimară
să fim mai oameni
să fim doborâți
să fiu bătrân și oase și cinstit
lumini să îmi aprindeți
dar ce, am orbit?
mai bine asteroid din neant
să fie echilibru
să fiu mereu
la fel ca voi
"a cui este această pierdere?"

și din nou, ziua de mâine
nu va veni
zâmbiți, șarmanților !