metaiubirea scepticului - beta testing

Nota Bene: 

Scriu acest eseu de mult timp(eseu doar din perspectiva de gerunziu al lui Anti-Oedipus așezat lângă un imperativ(ul) al lui Thousand Plateaus, deci din perspectiva mea de psihiatru schizofrenic ce vede si bemol în jumătăți de herzi, se "substantivează" la pupitrul gândirii și strigă: "Pandora Versus Nirvana ! This is just The Just End !"). Acest text îl scrumez aproape zilnic în sinea mea, un fel de scuipat în sânul propriu, din care mă și alăptez. Sunt doar student al Poeziei ce iese/este, pentru că știu de ce <<"doar haos">> este doar un blog al lui <<""idontexist"">>, adică fac beta testing pentru viitoarea etimologie prin care să pot fi(mai aproape de) În Sfârșit Iubit Altcumva decât (pe) Jumătate. Despre consecința că citește Cineva sau altCineva decât viitoarea mea soție(sau viitor Iarăși eu), numai de bine...

Ecce Strata: 

Scepticul nu este un specimen aparte, pentru că scepticismul nu este "socio-" nici "-socio" și nu reprezintă biologia sau doamne ferește vreun ethos("-ethos"?"ethos-"?). Nu am pretenția să străbată decât Scepticii("s/Scepticii-i"). e.g.:"-drama drama- -conștiinței- -conștiinței conștiinței-".
Scepticul nu este nici unealtă(e.g. "sceptic -ism" sau orice crescendo de după maimuță)și deci nici ipostază "psiho-"(e dinaintea dimensiuni/dimensionalităților "el"-"ea", "1-0", "gând" - "faptă a gândului"). Scepticul mai degrabă este "omul fără organe"(vezi "bwo") care naște dubiul "-cuantic" sau "cuanto-"...Scepticul este intenționalitatea întrebării "(este) timpul?", este știința originilor Daseinului și da, este mai degrabă Omul decât "proto-" sau "meta-" orice, mai degrabă drogul ce naște Supraomul.
Și sceptrul pe care îl mânuiește, cu care domnește și pe care îl dăruiește ca templu nascent este puritatea Iubirii sale. A scepticului, a Scepticului, a Bărbatului Iubindu-se Biunivocal prin Ambivalența Femeii și reciproc. Este plânsul în carnea orgasmului și zâmbetul în pleonasmul Devenirii.
Mai pe scurt, Scepticul este schizo-haosul existențialist al Sexului Binefăcător ce îi face pe scriitori text și pe oameni potențiatori înspre Supraom. Este durata(qualia) personalizării în spațiul surd al Plusvalorii. Da, este "VântPrinCuvânt" și ?textul? ăsta doar o Poezialitate.
Ecce Historia:

(1)
Problematica tensiunii zero de o tai cucuțitul
sau(AKA)
divagație pe tema formulei ambivalenței potențiale

Lema 1.0 stadiul alfa free registration on painhub.com:
energia se flichi-fleachi, ergo focusul contextual determină stări temporare atemporale
tragem linie și adunăm
perceptual learning comprises more than perceptual learning
extrapolăm
politica înseamnă mai mult decât politică

(2)
mușc din vreascul de piele sub care
doarme aș-vrea-să-muzică-ul asta e semnarea
și resemnarea jamais-vu-

(3)
decolăm în contratimp cu fluturatul batistelor
miroase a pierzanie
găsiți-mă-l
!

(4)
Iată-mă gata să îmi trădez chemarea, gata să sorb din și să desenez un personaj, Personajul.

(5)
post-neutralitate.
tramvai.
malnutriție.

vestibulul
reacțiunii.

ahedonie - nu anhedonie
la fel ca
existenziell - nu existenzial
#trăiesc - nu #rezist
ignostic - nu agnostic
semiotică - nu hermeneutică
cuantă - nu undă
lgbtq - nu lgbt

(6)

din atâtea oceane de posibile amăgiri

s-au născut șoaptele nocturne

din norii de deasupra-mi

se scurg asupra-mi

atingeri

mângâieri prin păr

șoapte picurând

intrând în mine

devenindu-mi emoții

(7)

mintea mea e o peşteră

în care răsună doar

"consecinţa" ecoului

(8)

(9)

Analize de tot felul și explicații valide/nu, originale/nu, conform vreunui curent (epistemologic/nu, antropologic/nu) se pot căuta, găsi, înțelege și aprofunda despre orice. Chiar și despre ce voi chinui(sic!) eu aici să pară "al meu" s-a scris mult mai bine, mult mai "nu știu cum". Exact cu frustrarea asta de "neîmplinire" mă zbat și ne zbatem toți, deoarece trăim într-o eră în care le ai pe (câte puțin din) toate, dar ceva, undeva, dă senzația că "nu se leagă". Obiectiv, acest lucru este(probabil) deoarece în subconștient (hai să îl numim așa), lucrurile sunt mai mult sau mai puțin haotic aranjate. Chiar și acest (probabil) adevăr este...exprimă... o neîmplinire.

(10)

Poate că angrenajul neuro-psihic al omului adică probabil tot ce avem adică ce unii numesc suflet nu poate să funcționeze "corect" fără difuzii sau tulburări cronice decât în măsura în care eul(intenționat vag definit, dar conținând personalitatea, in/sub-conștientul etc.) este mai degrabă în armonie decât în "înstrăinare" cu unul din multele sisteme de credință unic accesibile sieși. Prin sistem de credință ar trebui să se înțeleagă nu sistem de credințe, ci un perpetuum-perpetuuându-se, flexibil și moale, dar în esență pervaziv prin raportul strâns dintre partea "personalizată" și partea "credincioasă" a sinelui mental. Astfel, un sistem de credință poate fi religia, poate fi următorul salariu, poate fi o simplă țigară. Sistemul de credință este subiacent sistemelor de credințe și permanent abscons, este un fenomen-mecanism anterior cu câteva "clipe" sinelui mental și după înfiriparea sinelui mental, veșnic înconjurând conștiința(definită ca fiind partea aprobatoare(pozitivatoare/vitalizatoare) a informațiilor derivate din simțurile conștiente).
Revin la funcționarea "corectă" a omului și o denumesc ca fiind simpla funcționare "liberă", adică ne-"murdărită" aproape total de la origine până la "actualizarea conștiinței". Din moment ce însăși conștiința și problematica ei este inatacabilă, lămurirea despre expresia "actualizarea conștiinței" trebuie să se rezume la saltul necesar de a considera drept vădită diferența dintre ecosistemul conștiinței "întoarsă înspre sine" și ecosistemul conștiinței "complet pozitivă". Iar conștiința "întoarsă spre sine" funcționând în mod normal conduce la revoluție-prin-gând(trecere "în afară") și mecanismele mentale necesare se "actualizează", precum se actualizează și în cazul conștiinței "complet pozitivă" atunci când se realizează "evoluția-din-gând"(trecere "înăuntru").

Ecce Freud

Fac dragoste nu cu tine, ci cu o mască udă și fierbinte. În esență eu sunt și arta și artistul, asexuate ambele.
Toate îmi vorbesc, toate mă ating. Ești doar un procent din androgin.
"Ajută-te singur, apoi vei fi ajutat". De circumstanțe, de pierderea timpului în căutarea aparentă a unui scop aparent. O pierdere neobservată, o descindere în plăcere. Vei avea (șansa, circumstanțele) mai multe "de toate" dacă nu vei fi în stagnare, vei avea ne-psihologia plăcerii.
Care este procesul prin care ce nu mă distruge mă face mai puternic? Îl simțim oare vreodată? Această putere este oare un înveliș (din ce în ce mai)tare sau maturizarea rafinității de a coordona maleabilitatea? Aceasta din urmă este oare deschizătoare de iubire? Rămân același pierdut care nu are ce pierde, deci iubește tot ce vede. Energia unui ambalaj de înghețată fluturat de vântul tomnatic mă atinge la fel cum pe alții îi ating iPhone-urile și BMW-urile. De ce iubesc totuși totul? Nevoia de a umple golul sau consecința idiosincraziei unui imatur?
Timpul vindecă totul, mai bine zis apparatus-ul "mental" uită totul la adăpostul unor noi distracții. Rutina este cea mai mare pentru cei fără vicii, viciul lor este rutina.
"Inimile mărețe nu trebuie să își spună durerea, nu este un gest merituos. Să nu îți fie frică de cei nemerituoși, asta e o altă formă de măreție a inimii.". Eu sunt nonșalant, dar și inconsecvent, deci nu pot trăi fără să sacrific, și ce sacrificiu mai mare decât să faci abstracție de iubire, conștient sau nu.
Dionisiac înseamnă sex și durerea himenului și, mai târziu, durerea expulziei fătului.
Nihilismul e intrinsec-sec-sec. Totul se pierde, oglinda nu te vede.
Viața de zi cu zi conține și de multe ori coincide cu o contemplare a sentimentului de apartenență. Din atâtea viitoruri care se trăiesc în mine, mă îndrept spre auto-minciuna(automatic negative thought) că nimeni nu mă înțelege și nu îmi cunoaște esența. Frica cea mai mare este că esența de fapt nu există, voința de putere se rezumă la a ne hrăni cu vectorul slăbiciunii altora. Doar că săgeata din mine niciodată nu a fost trasă, niciodată nu a avut arc sau arcaș, ea doar doare.