atât de personal

nu știu ce a dispărut
emoția ca închisoare a
valențelor sau
liniștea dinăuntrul
mușuroaielor
sunt același
același și cu ochii închiși
același cu ei înnegriți de
lumina lumii același când
zic: aici e doar o tablă
de șah fără piese

același.
joc același joc.
mănânc aceeași energie.
visez la fel de rar și intens.
nu știu ce a dispărut
dar e clar că eu i-am luat
locul