lipsărăcie

atât de moale moartea sensului
străpuns de pioneza destinului
atât de amară cafeaua străinilor
de liniște străinilor de Tot
am rămas singur sub frumusețe
m-am prelins fum peste pielea
zâmbetelor voastre straniu de vii
am rămas iar singur sub frumosul
neplângătorilor la cer stau fetus
peste siguranța agitației voastre
Ah neputreziților nepoluaților
nedramatici ai Firii firului înnodat
nedisperați ai circului Cosmic
fie ca voi să îmi luați locul în timp
și plângeți liniștea de Dincolo
în organele de dincoace și
muriți și voi în fiece clipă cu
deșert în minte și cenușă în
centru căci eu am obosit căutând
un sens mai moale ca ochiul Fericirii
un sens mai dur ca țipătul Zeilor
...acea Unică Iubire...
Ne
Murire