mă uit la strugurii ce vor fi
și văd licoarea ce va fi pe
buzele noastre simt brațul
ce ne va uni în brațele noastre
și apoi orbi și muți și corbi
și munți și toate devenim
și stăm plecăm aflăm
urlăm
și zâmbet vom porni
spre ce va fi
spre ce ar fi
când iar vom deveni
copilul om
omul copil
un straniu Tot
un trandafir
un Ah! mi-e greu
un Nu mai pot !
un Da! Sunt viu și eu și tu
și înc-o limită și încă
oricât ar fi lumea de lungă
să fii a mea de liberă...
și încă...
pân' nicio limită n-ar mai putea
din urmă
să ne ajungă
...
și încă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu