fierbe strident

Din încet curge-ncetul, lung ca dâra de melc,
Se strecoară subit un nou element.
Când te cheamă din ceruri şi te-ndeamnă să plângi
Îţi dai seama îndată că nu eşti bun să arunci.
Fiindcă-l vrei din nou şi te macină greu,
Te-adânceşte-năuntru şi te caută-n lucruri,
Te mânjeşte pe faţă cu măşti şi cu trucuri...
Îţi ordonă să faci şi te uită să-l uiţi,
E ceva ce au toţi, dar nu-l caută mulţi.

Stau pe-o aripă frântă de dinozaur ce n-a sărit niciodată.
Şi mă mint judicios: tu vei fi pe o culme înaltă.
Mă îndemn să mă zbat şi încep să cutreier,
Dar ce bun când ei tac şi mie-mi vine să zbier?
Vreau să vreau şi să pot să nu mai ne-pot atâtea,
Printre fumuri de monştri mi se flutură fruntea.
Din câte mi-au fost luate nici nu le-am prea avut,
Ocupat să ascult am uitat să mai cânt.
Şi muzica-i vie în mine şi-n toţi,
ascultă, maestre,
Vioară, un tunet şi zumzet de morţi
...terestre.

Căci nu poţi să zbori, e un mit, e o buclă,
Încercat-am, pierdut-am şi plâns cam în ciudă.
Nici acum nu ştiu, dar nu e târziu,
spune-mi, oare, sunt gol? sau doar pustiu...
Populează-mi credinţa cu zâmbete oarbe
Şi spune-mi că sunt din ce-n ce mai aproape.
Plimbă-mă des în păduri negre, coapte
Şi-nvaţă-mă din toate măcar una din arte.
Scuipă-mi în sân un venin cât de pur
Să-mi dea un an tâmp de chin şi amour,
Iubeşte-mă viu, cât încă mă mişc,
În curând sunt plecat, sau şi mai rău, trist...

Şi stau şi mă-ntreb şi mă-ntreb de ce oare
N-am pe cine-altcineva să-ntreb în continuare.
Păi de ce mă doare, de ce mă schimbă
Adieri de emoţii şi dulce-amar de nimfă.
În vremuri ce sunt şi în spaţii ce eşti,
Cheia deschide când lângă clanţă cerşeşti.
N-ai înţeles? Ei bine, nici eu,
Dac-aş fi înţeles aş fi fost doar ecou,
M-ar fi luat, mestecat şi în cele din urmă
N-ar mai fi legea firii, ci doar o secundă.

O trăsură cu boi îmi trezeşte nesomnul
Ca o vizită sumbră în spital la vreo rudă.
Uite, am flori, nu îţi plac? Au trăit!
Ca tine, ca mine, ca acest mic chibrit!
Pune-le-n apă...
Şi-apoi le îngroapă,
C-aşa-i lumea, te-noată, te spală, te-neacă.
Birjaru-a plecat, nu m-a luat...clopoţeii
S-aud când închid ochii şi mă cheamă la ei:
Ne vrei? Ne vrei? E timpu' să-nchei,
stinge lumina şi te roagă la zei.