pe buze condiționate de aer condiționat de toamnă
îți șoptesc o iarnă plină de cojoc, și de curcubeu-lână.
căci așa e căldura mea din soare până-n groapa marianelor:
haine țărănești pline cu silicoane de joc și de dor.
și îți mai spun ceva, în caz că amintirea mă va părăsi aievea:
din brațele mele ies scântei și idei și dau din coate de nea
până ce din toate părțile te voi încolți strategic,
cu-nfipte degete-n părul tău - fuior idilic.
te-aștept ca pe alarma din toiul dimineții,
te văd prin nori de foileton pedalând - pegas energic,
și când vei decide să îmi săruți pomeții,
ochiu-mi va fi închis, iar numele-mi feeric.
i-oniric mirosul iubirii prin nări,
credeați că doar aici se cerșesc țigări?
motto-dotto:
hai să visăm că nu-i mai spunem "combinăm",
ci îi spunem "sărutăm
până ne lăsăm veșnic semn".
și la sfârșit filosofăm
despre cum vom împărți o cruce de lemn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu