oare pe aici se plânge?

mi se pare mie sau gându'
ţi se scurge că păru-mi nelungu'
şi oare sunt doar eu
sau aşa sunteţi toate de la metrou?
şi oare pe murakami şi alţi ăştia pe care îi citeşti
îi simţi, îi înţelegi, sau îi ţii-ntre dinţi-cleşti?
oricum ar fi, să te fereşti !
că viaţa-mi netrăită în 12h
mi-o car pe zimţii-mi de umbrelă
şi deşi nu am mult cash,
tot îmi permit să te fac catrenă:

îmi vine să muşc din ploaia metalică
a lui nichita inversă, sau bacovia oblică,
în timp ce tu nu ştii decât tinder şi uaţap,
mă mir cum nu dai cu gura de asfalt.

de ajuns despre tine,
atât azi, cât şi mâine,
mai vreau să-mi explic plânsul
ce nu iese ca versul.
oare cât de lung şi tomnatic
mi se va tatua ONLY HUMAN
zic:
c'mon, c'mon...
în aerul din plămâni,
în duhul din nicotini...
c'mon, c'mon,
ploaia pic, pic.
şi încă mai zic:
unde eşti tu zemoasă şi totuşi neudă iubire?
te găsesc în kilometrii ăştia lungi de bucureş-nefericire?
hai la mine să îţi plâng vreo două după ceafă,
să-mi faci masaj la călcâie şi un duş cu apă caldă.

motto-dotto:
da, mamă, sunt unde trebuie,
pentru că altfel nu-mi găsesc femeie.
şi n-am nevoie de mâncarea ta,
nu-mi spune că n-ai vrea şi tu shaorma.