ashes > phoenix

Nu vă temeţi, nici mie nu îmi pasă că am renăscut.
Simţeam mai mult, nu scriam, îmi plăcea doar să ascult.
Nu te poţi obişnui să fii hamalul paradisului,
Pe la noi trebuie să fii atent ce dai şi cui.
S-a stins apogeul, potenţialul şi visul,
Ce vezi acum este foarte adevărul.

Mai siderat, mai concentrat, mai atent
La orice neînsemnat şi uzual sentiment.
Poate te temi că ţi-au murit fluturii, copile,
Sau că vei avea mai multe nopţi ca zile.
Îmi întreb oglinda câte atingeri mai vrea
Ca să se mişte, să mă mişte şi inima să-mi dea.

Mă îndrept spre un pozitivism neutru,
Omul e folositor, dar e doar un lucru.
Mai ştii când te-am numit divinitate?
Căci eu îmi amintesc fiecare noapte
De deces intens, intern, inuman,
Mă minţeam că simţeam că aveam.

Ceasul meu e cu o umbră în urmă,
Mor încet, într-o calmă furtună.
Dacă va fi să renasc din nou,
Voi fi statuie sau bibelou.