vino din nou la mine, stare
incoerentă de nevoie de uitare.
reobişnuieste-mă să port căşti
în urechea externă a frecvenţei.
ţi-aş asculta din nou melodia acelor,
cum se preling pe un lung suspin: gol, gol.
sunt anti-intern de ceva vreme
şi nu pot să uit că am fost altcumva,
aveam un soare în plămâni,
mă lumina pân'la rădăcini.
ca să îţi simt acel sentiment
ar trebui să mă ridic peste puterile mele
şi nu pot să plătesc şi pentru alţii,
sunt transparent ca muzica celor vii.
te transport urban în gând,
vers după vers, pe rând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu