despre cei ce nu se văd

cât de multă nesimţire s-a poticnit în el

şi cât de lipsit de cutremur a rezistat.

se poate spune că e frumos să nu fii deloc,

dar în cazul lui a fost un accident nevinovat.

cine ne mai poate spune ce culoare-i aveau ochii

şi cine îşi mai aminteşte provenienţa griului?

s-a azvârlit în mine cu o viteză de licurici

această fiinţă hidoasă plină de piedici.

căci el este sămânţa pentru odiosul carnaval,

din diavol porneşte şi suflet şi carnal.

doar el te îndeamnă să iubeşti când creşti

şi tot el te învaţă să minţi, să nu rişti.

din el porneşte ura, se urăşte pe sine,

din el, nu din tine, şi nu pentru mine.

eu nu mă bucur când tu,

tu nu te bucuri când eu,

doar diavolii noştri zâmbesc

că se întâmplă ceva...pervers.

încetează, tu, cel ce sălăşluieşti în mine,

să mă opreşti din mine, din ea şi din bine.