Ea, Beția

Ca o flacără de renaştere
Mi se învârt fenomene intense.
Întrebări se ascund sub luciul buzelor
Ce nu vor să se ardă sau să îngheţe.
Cu o cutezanţă îndârjită îmi cutreieri
Printre fantomaticele gânduri, lipsuri,
Margini false de abisuri.
Şi e totul ca şi ieri...

Din gheţarul infinit
al sufletului neînsorit
Vrei să fii şi să răspunzi
Ca răspuns, cauţi stăpân.
Nu poţi pierde, braţul meu
Te îngână şi la greu,
Te arată cu un deget
Fiert de pulberi, el, regret.
Nu confunzi
cumva, în treacăt, sufletul meu
cu un lacăt?
Nu te pierzi unde nu vezi,
Nu greşeşti prin păduri verzi?

Nu, ele-s întunecate
Gânduri, fugi, căci ele-s coapte.
Dacă mă ridic puţin,
Un amar, un vin pelin
Şi-o țigar-ocrotitoare
Îmi flutură scrum prin zare.
Din neantul ce nu-l vezi,
Nu eşti "Ea", ce, nu mă crezi?
Nu poţi fi, nu are cum,
În viaţă solemn m-afund.

Fugi cu visul, nebunia,
pleacă până nu-ţi pătez rochia.
Sânge-arunc şi nu mă-ncumet
Să exercit şi un zâmbet.
Ascunde-ţi buzele firave
Până nu se ard sub soare,
Până nu le înveleşti
Cu cadavre bisericeşti.
Până nu te iau toţi sfinţii
În zdrobirile de zdrenţe,
De migrene, de-nsingurări,
Nu eşti flăcări?
Nu, eşti cer.
Şi ceri
după toate-astea
să afli ce e cu moartea.

Moartea-mpinge la un zeu,
Alege-l din piatră seacă,
Închină-te deodată,
Închide-te într-o grotă,
Nu te plouă, e doar matcă
De ninsori ce te aşteaptă
Să te soarbă ca oceanul
În braţul meu ca ciocanul.
Mă hrănesc din întuneric,
Îţi vreau sufletul himeric.
Mă deştept şi n-am decât
Să aştept un pui de vânt
Să m-arunce înspre tine,
Acum fugi, dar eşti la mine.

Nu mă mai cauţi acum,
Eşti goală, mai trag un fum
Şi îţi povestesc aiurea
Cum nimic nu-i esenţial,
Totu' mort, voinţă rea,
Totu' mort, aripa mea.
E vârtej, odios canal.
Pleci, îngheți şi tu acum,
Pleci, eşti dusă, în minciuni.

Cam aşa e El, cel singur,
Cel ce-ucide orice-atinge,
Cel ce n-are cum să joace
Să mai atragă doi şoareci,
Trei flămânde,
Patru blânde,
Cinci sunt moarte,
Șase-n carte.
Șapte-au fost,
Opt fără rost,
Nouă se ascund sub rouă.
Zecele e infinit,
Uite una,
Scot cuţit.

Numai una este Ea,
ce nu vine-n perna mea,
Ce nu se ascunde-n cărţi,
Cea ce știe-atâtea trucuri,
Să păcălească în cuburi,
În unduiri alb-negru,
Fiara sub un ceas integru.
Doar Ea este singuru'
Mit ce nu moare niciodată.

El se-mbată...