Vreau să îţi transmit, succint,
viaţa arde - un chibrit.
Ea se duce, noi ne ducem,
poate pe alţii îi ungem
să le treacă ameţeala,
starea, gândurile, boala.
Rămânem singuri şi goi,
ochii la copii vioi,
sau la alţii cu nevoi,
fără jucării sau zâmbet,
fără scop şi fără cuget.
Vreau să beau, să uit de toate,
zic în fiecare noapte
şi nici asta nu pot face,
dracul veghează din spate
şi aşteaptă vreo substanţă
să îmi taie o chitanţă,
suflet vechi amanetat,
vândut prin vodcă şi coniac.
Ah, ce gânduri, ce blesteme,
pierd şi pierderea de vreme
şi mă cobor în trecut
să îmi iau ce n-am avut.
Călimară de lacrimi,
scrii şi-ţi vine să suspini,
scrii şi ştii că scrii degeaba,
lumea umblă, lumea - treaba,
ocupaţi cu bani, cu patimi,
mai nou acum cu datini,
ne minţim şi mă dezgustă
vechiul pat şi vechea lustră,
vreau în loc de 24
să am locul meu cel sacru,
fără clipe, fără pereţi,
fără vecini nătăfleţi,
fără griji şi fără spaimă,
fără şefii ce te-nhamă,
făr-atât capitalism,
să simt şi eu că exist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu