naivitate benefică

De ce să mint, să spun că eşti
Exact o zână din poveşti,
Că te-am iubit din prima clipă,
Sau că eşti dulce ispită?
În schimb îţi spun, iubita mea,
Aşa cum o fac adesea,
Sunt lângă tine, te ascult,
Am sincer gând, sincer cuvânt,
Ţie ţi le zic pe toate,
Pentru tine tac în noapte.

Braţele tale sunt opusul uraganului,
Cu tine nu mai sunt al nimănui,
Mă linişteşti, mă faci să simt
Că viaţa are gust şi ritm,
În ochii tăi îmi regăsesc
Pofta de-a fi cât mai firesc,
Dorinţa de a fi util,
Capriciul de-a mai fi copil...
Cu tine sunt şi vreau să fiu
Din ce în ce, un om mai viu!

Iubirea mea poate că nu e
Demnă, zveltă, ca o statuie,
Poate că alţii au mai mult
De oferit, sau de ascuns,
Da'-n simplitatea mea naivă
Nu te-aş schimba nici pe o nimfă,
Vreau să te ţin zilnic aproape,
Zi după zi, noapte de noapte.
Nu vreau doar să ne iubim,
Ci-ncet, încet, să înflorim.

Nu "el şi ea", ci "noi" să fim.