ești laleaua - veșnică ispită
în deșert clădită și sfințită
pe a mea tâmplă niciodată ofilită.
te țin strâns cu degete murdare,
îmi aromezi, îndulcești cumplita sudoare
îmi ești ochiul drept când ochiul stâng moare
și atunci când va veni brusc vremea
să se stingă de pe boltă și a mea stea,
îți voi fi pământ, și ploaie, și nea,
voi fi poate-al tău, vei fi poate-a mea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu