din goană ce am risipit,
tot ce-am avut şi tot ce sunt,
şed tulburat, scaun violet,
drumu-i perplex, drumu' e lent.
joacă pahare, îmi sorb amarul,
oboseală albă ca varul.
alb nufăr, cufăr ferecat,
fulg împăcat cu-al meu păcat.
m-am săturat de chipuri în oranjuri
ale dimineţii făcute franjuri,
gust albăstriu de cafenea,
ţigară şi durerea mea.
m-am pus să fac nimicul zilnic,
cu pas încet de pieton.
umblu prin lucruri şi m-opreşte
suspinul grav de xilofon.
doar stau acum şi cuget doar
la ei, la ele, la pahar.
zboară miros de armonie
prin bloc, la periferie.
şi stând degeaba-n holul gol
văd şal, palton
şi-un contur orb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu