plămân de duh

Plămân de duh, mori - stingere-n zadar
Şi chinurile ţi se strigă înapoi,
Te du şi nu te mai întoarce-n noi,
Ia-mi amintirea şi plimb-o prin cerdac.

Vezi zâmbetul cui i-l mai laşi,
Tunet de zimbru-n catacombe,
Să nu apuci cumva pe alt făgaş
De unde rosturile să ţi se fărâme.

Cine mai eşti, de ce mă tot întrebi,
Puţin mai ai şi-ncepi să mă blestemi.
Fiară din fiare câte-au mai rămas
S-arunce-n vene cu apa de la lipitori.

Stingi jumătate din braţul nevăzut
Ce-ţi modelează statui goale de lut,
Te-nchei la nasturii cămăşii de virtuţi
Şi mă priveşti de parc-ai vrea să uiţi.

Plămân de duh, vezi - cine te cunoaşte
Te ştie drept cel ce-urâte câmpuri paşte.
Şi când va fi să te fi satulat,
Veghează peste mine şi peste al meu pat.