Salcie gri de departe,
Inimi verzi de dure soarte,
Treci, nebune, te adapă
Din ispită, de pe-o cracă
A pomului vieții-ncărcată.
Vino, cântă din vioară,
Mişcă-mi tristeţea degrabă,
Să arunc mărgele-n vânt,
Să-mi vrăjeasc-al meu pământ,
Să îmi facă nouă sălcie,
Să arunc cu gând din praştie.
Bătută când fi-va de briză,
Minte mintea, că-i perfidă
Şi-nclinată-nspre vâltoare,
Înghite steaua căzătoare
Ce se-agită sângerie-n
Timpuri verzi, vreme pustie.
Nisip să nu-ţi intre-n ochi,
Salcie sfântă, să te-mbraci.
Verdele se-ngălbenește,
Suspine marinăreşti
Din zgomote de pierzanie.
Viaţa, vezi, e stranie.
Arămie mi-e sageata, tolba
veche inghețat-a,
Nu mai pot ca să te apăr,
Salcie - veche - salcie - sufăr.
Sub cutremurat de ploaie,
Suflet văd cum suflu-ndoaie,
Se transmite-n nisip vechi,
Pierdut, zboară-nspre fereștri.
Jocul viu de peşteri goale
Te ţipă viu prin rafale,
Ecou mort şi ecou plin
De vină, amurg şi chin.
Plânge salcia câteodată,
Viaţa dă cu bățu-n baltă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu