am un acum

Am înţeles că viaţa este strâmbă
pentru cei strâmbi,
dar de ce şi pentru noi?
Am simţit cum sufletele se sting
de la furtuni sinucigaşe;
totuşi, de ce şi al meu?
Am avut, aşa, puţină fericire
şi încă mai e de cules...
însă...aşa...puţină?

Am vrut mai mult decât ce am avut
şi aş fi vrut chiar şi mai mult
dacă l-aş fi avut pe mult
de la-nceput...
deci, cât de mult
va fi-n mormânt?
şi cât de mut?



Am un "acum" strâns în braţe
la fel ca un verde cu multe nuanţe.
iar când "acum" va fi "atunci"
voi fi prea verde,
vom fi prea prunci.





Înţeleg acum că viaţa e mai mult
decât verdele început
de la A la Acum.







Adevărul ! Acum !