Visez să alerg, iar nu să zbor.
Totuşi, în spatele ochilor mei
se aleargă cu picioarele strivite.
Se poate spune deci că zbor,
nefast şi incolor.
Vreau să mă îmbrăţişez, nu doar să mă cunosc.
Însă, ghearele de la mâini îmi sunt înfipte în inimă,
ca să o ţină vie,
ca să mi-o ţină mie.
Oh, cât vreau să se ridice-aceste palme
nevinovate şi faţa să mi-o spăl cu sânge.
Am foame de boala numită nesingurătate,
nu porc, nu pui, nu boabe sfărâmate.
Salivez când aud vocale de patimă, de dor,
Cina mea e să devorez cuvântul "muritor".
Sunt unul în sinea mea, dar simt din când în când
Colţii bestiei vibrând, vibrând şi mestecând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu